Budureasca Fume 2012, sau Gatsby cel mititel
Budureasca Fume 2012
Unii si-ar putea inchipui ca recursul la o eticheta opulenta si la arome intense e vesmantul potrivit pentru a imbraca un vin tanar. Imaginea pe care acest Fume 2012 de la Budureasca o proiecteaza in exterior e toată numai aparente si paienjenis. Un paienjenis de aparenta complexitate, arome goale si lemn aruncat in sticla fara discernamant. Despre care, culmea, se pretinde ca a fost „o mica cantitate de Sauvignon Blanc, pusa in bariquri de stejar (sic!) timp de 3-4 luni.
vin alb demisec Budureasca
din opulenta si greutatea aromelor o artă înrudită art deco-ul. Spre deosebire de exemplarele anterioare, aici a calculat gresit proportia ingredientelor si a ramas doar stridenta si falsitatea, vinul fiind in termeni de arome si complexitate gol pe dinauntru, ca un dovleac uscat. Ceea ce se aduce in plus prin culorile inedite de pe eticheta, scrisul auriu si melanjul de soiuri vinificate separat, rapeste prin crearea unei impresii aproape palpabile de artificial pană la disconfort, si obtinerea unei senzatii obositoare de kitsch.
Tentativele de a intra in profunzime sunt firave si accidentale in comparatie cu notele grosolane de vanilie, banana coapta, pepene galben si unt topit, caracteristice luciului vinului facut superficial. Ma gandesc ca un producator care se respecta nu ar face niciodată un vin doar de dragul unei anumite tehnici si asamblari, cu rezultate spectaculoase pe termen scurt ce e drept, dar ineficienta in lipsa unui corp si set de arome coerent.
In plus, si contraetichetele au devenit mult mai sarace in informatii concrete, in dauna unor texte goale si fara nici o relevanta pentru consumatorul mai avizat. E un vin ce exprima mai degraba ce nu va fi decat ce ar putea sa devina cu putina invechire la sticla. 26 lei in Auchan, si mi-e atat de ciuda pe banii dati, incat nici nu-mi vine sa-i fac mai multe poze.
Vinul din Cluj 
cred ca vinul Fume’ Budureasca trebuie comparat cu cel original: Fumee’ de Pouilly, pe care banuiesc ca au vrut sa il imite. Varianta de Fume’ 2012 pe care am degustat-o in aprilie 2013 la Vinvest, cand eram incepator in ale degustarilor, era destul de similara cu gustul vinului original Fumee’ de Pouilly, pe care l-am degustat recent( mai exact este vorba de un postgust cu senzatia de fum de praf de pusca). Fume Budureasca 2013 este mult mai complex aromat, astfel ca nuanta de fum este abia perceptibila, numele fiind mia putin justificat, insa probabil il veti aprecia mai mult. Varianta 2014 inca nu am testat-o.
Conteaza si caracteristicile climatice ale anului, care isi pun amprenta asupra vinului.
Oare vinul le-ar fi placut sotilor Ceausescu? Ca mari fani ai variantei cu Robert Redford inteleg ca au fost…
Cred ca lor le-a placut ceva mai mult afumat …ca sa zic asa…
Pingback: Mostenitorul, Budureasca si Berlinul | Vinul din Cluj
Si eu simt o usoara trecere spre comercial, spre clienti mai putin pretentiosi (dar mai multi). Oricum, eticheta neagra e reusit. Nu inteleg de ce anul asta s-au lansat vinurile albe si roz atat de tarziu. De fapt…n-am vazut niciun roz pana acum.
E pacat ca au pus atata efort in noile etichete, si au stricat imaginea cu continutul sticlei.
Noua ne-a placut filmul 🙂
Mie cartea 🙂
incearcaa eticheta neagra
Sunt convins ca e ceva mai bun, insa asta nu face mai putin dezamagitor vinul asta.