Mihai Oprea

Budureasca Fume 2012, sau Gatsby cel mititel


Budureasca Fume 2012
Budureasca Fume 2012

Unii si-ar putea inchipui ca recursul la o eticheta opulenta si la arome intense e vesmantul potrivit pentru a imbraca un vin tanar. Imaginea pe care acest Fume 2012 de la Budureasca o proiecteaza in exterior e toată numai aparente si paienjenis. Un paienjenis de aparenta complexitate, arome goale si lemn aruncat in sticla fara discernamant. Despre care, culmea, se pretinde ca a fost „o mica cantitate de Sauvignon Blanc, pusa in bariquri de stejar (sic!) timp de 3-4 luni.

E trist sa observ că cei insarcinati cu conceperea vinului la Budureasca n-au suficientă incredere in sine pentru a trece de nivelul unui tip ce confecţionează martisoare sclipicioase -in acest caz de excesiva folosire a lemnului pentru a compensa arome care lipsesc. Ok, toata acea extravaganta vizuala de pe eticheta trebuie cumva regasita si in continutul sticlei, dar problema e că acest cupaj de Sauvignon Blanc, Riesling si Pinot Gris e literalmente schilodit de arome, devenind un şir lung de  variante gustative ale lemnului de stejar.
In acelasi mod, “Marele Gatsby” a creat multa agitatie în jurul lui, ceea ce a dus la un interes ridicat în rândul cinefililor amatori ai genului. Trailere peste trailere care mai de care mai flamboaiante au fost lansate, dar acum dupa lansare totul se edifica ca o umflata mascarada. Acest film e o creatie care lasă impresia ca-i făcut cu temerea in minte ca spectatorii-tintă isi vor pierde interesul dacă substratul si actiunea atinge un minim de complexitate. Simplificarea devine o regula si conform acestei cerinte, personaje intregi si bucati de actiune se insira caricatural sau nu se integrează in ansamblu. In plus, coloana sonora din  epoca jazzului (epoca-etalon pentru societatea americană moderna), ajunge ferfenitita  prin transpunerea într-un context muzical hipsteresc-eclectic: Jay-Z & Gotye & Lana del Rey).
 Oenologul s-a straduit in acest Fume 2012 sa aplice aceeasi reteta ca si la exemplarele mai vechi, de inspiratie americana,  de a face

vin alb demisec Budureasca
vin alb demisec Budureasca

din opulenta si greutatea aromelor o artă înrudită art deco-ul. Spre deosebire de exemplarele anterioare, aici a calculat gresit proportia ingredientelor si a ramas doar stridenta si falsitatea, vinul fiind in termeni de arome si complexitate gol pe dinauntru, ca un dovleac uscat. Ceea ce se aduce in plus prin culorile inedite de pe eticheta, scrisul auriu si melanjul de soiuri vinificate separat, rapeste prin crearea unei impresii aproape palpabile de artificial pană la disconfort, si obtinerea unei senzatii obositoare de kitsch.

Tentativele de a intra in profunzime sunt firave si accidentale in comparatie cu notele grosolane de vanilie, banana coapta, pepene galben si unt topit, caracteristice luciului vinului facut superficial. Ma gandesc ca un producator care se respecta nu ar face niciodată un vin doar de dragul unei anumite tehnici si asamblari, cu rezultate spectaculoase pe termen scurt ce e drept, dar ineficienta in lipsa unui corp si set de arome coerent.

In plus, si contraetichetele au devenit mult mai sarace in informatii concrete, in dauna unor texte goale si fara nici o relevanta pentru   consumatorul mai avizat. E un vin ce exprima mai degraba ce nu va fi decat ce ar putea sa devina cu putina invechire la sticla. 26 lei in Auchan, si mi-e atat de ciuda pe banii dati, incat nici nu-mi vine sa-i fac mai multe poze.

11 comentarii

  1. cred ca vinul Fume’ Budureasca trebuie comparat cu cel original: Fumee’ de Pouilly, pe care banuiesc ca au vrut sa il imite. Varianta de Fume’ 2012 pe care am degustat-o in aprilie 2013 la Vinvest, cand eram incepator in ale degustarilor, era destul de similara cu gustul vinului original Fumee’ de Pouilly, pe care l-am degustat recent( mai exact este vorba de un postgust cu senzatia de fum de praf de pusca). Fume Budureasca 2013 este mult mai complex aromat, astfel ca nuanta de fum este abia perceptibila, numele fiind mia putin justificat, insa probabil il veti aprecia mai mult. Varianta 2014 inca nu am testat-o.

    Răspunde

  4. Si eu simt o usoara trecere spre comercial, spre clienti mai putin pretentiosi (dar mai multi). Oricum, eticheta neagra e reusit. Nu inteleg de ce anul asta s-au lansat vinurile albe si roz atat de tarziu. De fapt…n-am vazut niciun roz pana acum.

    Răspunde

Răspunde-i lui Mihai Oprea Anulează răspunsul