Aligote pe paine

Astronomii au reusit sa confirme prezenta zapezii, din monoxid de carbon inghetat, pe o stea aflata la 175 de ani-lumina distanta de Terra. Steluta respectiva, pe numele ei TW Hydrae, are numai cateva milioane de ani ca varsta, comparativ cu venerabilul nostru soare, care are 4,5 miliarde de ani. Cercetătorii cred că steaua este destul de asemanatoare cu soarele la varsta respectiva. Respectivele „linii de zapada” -care practic sunt niste gaze inghetate- se pare ca nu sunt singurele din galaxie, fiind indicii ca s-ar afla si in alte sisteme. Telescopul ALMA a fost capabil să detecteze inelele de monoxid de carbon urmărind un anumit tip de molecule, iar prezenta acelor molecule a fost un indiciu pentru astronomi să caute liniile de zapada.

bruschette

bruschette cu ton

Ei bine, si eu am facut propria cercetare si dizertatie stiintifica aseara, cautand (in afara de ceva racoare), molecula aceea ideala care face legatura intre un vin si mancarea aferenta. Sau invers. Ca si subiecti de cercetare am avut un Aligote 2012 Gramma si o portie de bruschette home-made.

In general, se spune ca mancarurile care contin rosii ori sos de rosii sunt dificil de asociat cu vinul, datorita aciditatii ridicate si a astringentei data de tomate, care combinata cu aciditatea din vin, poate da o senzatie neplacuta si sa puna in inferioritate aromele. M-am bazat insa pe faptul ca glutenul si carbohidratii din paine vor absorbi cumva „socul” acestui puseu de aciditate. Tot ca sa fiu sigur, am asezonat generos feliile cu ulei de masline, sa ofere o baza consistenta si un fundal amarui. Iar in amestec a mers si niste ton din conserva 🙂

Rezultatul a fost un preparat destul de consistent, cu o textura interesanta crocant-lipicioasa, si cu

Aligote Gramma 2012

arome dulceag-amarui, moi, in care se simtea distinct gustul pestelui si al ierburilor aromate. Asocierea cu vinul a fost pe principiul contrastelor, adica am cautat un vin de o simplitate austera, verde, acid si putin corpolent.

Pot sa afirm din prima ca prefer varianta demisec a acestui Aligote (Metaph, din gama pentru Mega Image). Acesta, sec si cu 13.5% alcool e cam abrupt si zgarcit in exprimare: culoarea hartiei de calc ascunde un nas extrem de discret, aproape fragil, cu niste note sensibile de struguri verzi si patrunjel. Nici dupa aerisire zdravana si incalzire in pahar (lucru care oricum nu-i sta bine unui vin alb, mai ales Aligote) nu dobandeste mare profunzime si consistenta. Corpul are musculozitate, data insa de o mineralitate ridicata, ca un zid de beton din spatele caruia cu greu razbat ceva arome -ierburi de gradina, struguri copti, pomelo. Pe final parca devine mai deschis, simt retronazal ceva flori si iarba uscata. Asa cum e mi se pare destul de monolitic si limitat in exprimare; cred ca un rest de zahar ar fi accentuat aromele si ar fi lustruit putin mineralitatea, ori poate ca tinut mai mult pe drojdii ar fi dobandit mai multa complexitate si profunzime?

Oricum, a mers destul de bine cu bruschettele, ca vin de suport, de spalat cerul gurii si deschis apetitul pentru a treia si a patra felie. Chiar si a cincea.