Berea amintirilor
Bruges, Gent, Brussels, Liege, Maastricht -tot atatea gari, zile petrecute hoinarind hai-hui, si amintiri dintr-o saptamana posomorata de primavara. Acum vreo opt ani, imi luam o saptamana de vacanta, imi indesam in rucsacul studentesc te miri ce haine de schimb, si inarmat cu arma studentului -cardul universal de reducere pe mijloacele de transport- dadeam piept cu caile ferate olandeze si apoi cele belgiene. Am strabatut Olanda de la est la vest, din Enschede pana la Rotterdam dintr-o suflare, apoi am traversat Belgia pe indelete pana la Antwerp, si luat la rand Bruges, Gent, si tot asa de-a lungul liniei ferate, pana inapoi in Olanda la Maastricht.
Pe harta e o mica bucla, aproape patrulatera. Pe teren, e inima tarilor de jos istorice, a lumii flamande, a Brabantului, Gelderland-ului si Limburg-ului. Prin memoria aparatului foto sunt sute de poze cu diverse turle, arcade gotice, vitrine multicolore, usi vopsite strident, canale si podeturi. Prin carnetul de notite sunt ore de plecare si sosire a trenurilor, adrese de hostel-uri, obiective de vizitat, si denumiri de baruri ieftine…
beri belgiene
Bruges, intr-o dimineata infrigurata de februarie, e curat, tacut, aproape iti vine sa vorbesti in soapta pe caldaramul medieval ce acopera inca o buna parte din orasul vechi. Canalele fara nume poarta gaste si pescarusi imobili si taciturni, dantelaria gotica a caselor se reflecta trufas in vitraliile enorme ale cladirii de peste drum. Ceata grea si lipicioasa se amesteca cu mirosul fierbinte al cartofilor prajiti inecati in maioneza, vanduti in cornete uriase facute dintr-o pagina intreaga de ziar. Dupa standardele flamande, acesta e un oras vesel, asa ca si berea se numeste Brugste Zouten („Bufonul din Bruges”): triplu fermentata, 8.9% alcool, face o spuma densa si consistenta ca maioneza, miroase a alune de padure si ghimbir, are gust plin, dens, unsuros, si ramane pe cerul gurii minute in sir. Tine loc de cafea, de supa si de ciocolata calda.
Gent, orasul vecin si etern rival istoric si comercial, e mai aproape de mare, si in consecinta mai cosmopolit, mai dezlanat. Canalele sunt mai largi, casele mai darapanate, catedrala mai inalta, fortareata ducala mai bine pastrata, stradutele medievale sunt impanzite de boutique-uri fusion si restaurante thailandeze. Greu de gasit o bere cinstita. Gruut este o blonda trecuta bine de adolescenta, are 7.2% alcool, culoare ciudat de verzuie, damf puternic de hamei in nas si surprinzator de racoritoare. Ajuta la digestia mancarii thailandeze picante.
N-as putea sa descriu cu siguranta cum se ajunge din Piata Centrala la Delirium Cafe in Brussels. Stiu insa ca ma voi descurca prin stradutele inguste, evitand dughenele cu midii afumate si mancare greceasca obraznic de scumpa. Acolo, Delirium Tremens (aka Pink Elephant) se serveste in pahare inalte, evazate, cu spuma bine scursa. Desi au un meniu in care se gasesc, in orice moment al anului, peste 1000 de etichete de bere, putini intra si nu comanda un pahar de DT: intepatoare, cu urme de drojdie in nas si gust, te inseala repede. Atentie la a treia sticla, e cea mai perversa! Nu degeaba cei care au creat aceasta bere se numeau „Confrerie van de Roze Olifant”…
Vinul din Cluj 
Imi ploua in gura! Sunt delicioase!
Le-am dat gata pe toate intr-o seara!