Plimbare la epava
Au si epavele frumusetea si farmecul lor. Fie au fost niste nave frumoase si au ramas la fel chiar daca nu mai plutesc, fie tocmai starea de decadenta si distrugere le da o maretie aparte, fie adauga o pata de culoare peisajului. Dintotdeauna epavele de nave au fost un magnet irezistibil pentru pictori si fotografi, pentru plimbareti, exploratori ori romantici incurabili. Nu cred ca se vor epuiza vreodata imaginile care le ilustreaza, si nu cred ca se va pierde fascinatia si interesul pentru aceste obiecte utilitare care capata statut de opera de arta prin insasi degradarea lor.
Wrecked World Shipwrecks Photography
Wrecked World Shipwrecks Photography
Fotograful polonez Tomasz Zaczeniuk a dezvoltat un adevarat cult pentru obiectele post-industriale (locomotive, nave, instalatii), iar imaginile sale cu vapoare si barci in diverse stadii de descompunere, documenteaza mai mult decat simpla prezenta a obiectului in peisaj, creeaza o atmosfera si o poveste.
Millenium Alb 2006
La fel ca si toate epavele, si Millenium Alb 2006 de la Terra Romana are frumusetea lui aparte. Mi-ar fi placut sa vad acest vin „navigand” oceanele de arome si senzatii pe care le poate da vinul, in perioada cand se afla „pe val”. Mi-ar fi placut sa-l vad gratios, elegant, avantat si cutezator, navigand dintr-un port gustativ in altul, transportand arome care mai de care..
S-a lovit probabil de temuta stanca care se numeste Depozitarea Improprie, si care i-a retezat panzele si catargele, lasandu-l greoi, fara vioiciune, in voia elementelor. Culoarea s-a invechit, aciditatea s-a topit incet, si a inceput sa fie ros pe dinauntru de oxidare, in ciuda dopului sanatos de silicon. Panzele aromelor s-au ingreunat, atarnand inerte, iar carma nu mai da directia cea buna. Am gasit aceasta sticla intr-un „port” local (aka magazin local de vinuri), unde ajunsese de la un alt depozit … povesti marinaresti.
Departe insa de a fi o carcasa in plina descompunere pe fundul oceanului, aceasta epava a mai plutit cat se poate de onorabil pana la ultima destinatie: in paharele mele si pe gat in jos, toata sticla. Bine racit si proaspat deschis, a fost mai mult decat baubil, chiar cu un strop de prospetime citrica, peste arome de mere supra coapte, si o amareala specifica ca un pliculet de ceai de sunatoare lasat prea mult in cana. A doua zi insa, aromele oxidate i-au inundat puntile, si a fost greoi si ursuz.
Drept marfa, a dus la bord niste spicy cheese Mediterranean wraps, adica lipii cu crema picanta de branza, specialitate din bucataria locala. Adica a mea.
lipii cu branza
Vinul din Cluj 