Acum doi ani pe vremea asta, incepea scurtul meu periplu cipriot, din care m-am intors cu o gramada de amintiri frumoase, inclusiv piciorul rupt care m-a tinut o zi la pat. Nu ratati nici articolul urmator, in care va explic pe larg de ce-mi place mie Europa. Happy Valentine’s!
Pe scurt, a fost in felul urmator: zborul obisnuit de la Cluj la Bucuresti cu o intarziere mua mult decat rezonabila, date fiind conditiile climatice. Doua ore de asteptare in aeroport in Otopeni, timp in care am rezolvat un transfer bancar (multmesc, internet banking) si am admirat o colectie ireprosabila de vinuri romanesti, pe rafturile din terminalul plecari internationale.
Unul din cele mai placute zboruri, fara incidente si cu o Feteasca Regala de Budureasca, proaspata si invioratoare. Intr-adevar, 
altitudinea si presiunea din cabina schimba gustul vinului, dupa cum scriam intr-un articol mai vechi…
Seara m-a prins cu o briza placuta la 15 grade, pe o promenada cu palmieri si taverne, o masa copioasa si o sticla de vin cipriot aspru: Ayios Elias 2009, vin rosu sec, cupaj din trei soiuri locale (Mavro, Maratheftiko si Ofthalmo), produs dupa o reteta traditionala la manastirea Chryssoroyatissa din 
zona Paphos. Culoare…
Vezi articolul original 77 de cuvinte mai mult
Vinul din Cluj 