Pestele lui Iacob
Prea s-au potrivit toate si s-au inlantuit faptele, ca sa mai caut vreo alta tema acestui articol. V-ati obisnuit cu de toate aici, cu retete, fotografii, creatii artistice, filme si tot felul de alte derapaje. De data asta nu e nevoie, pentru ca totul e clar.
Sunt prea multe metafore si simboluri ca sa le descurc: il avem pe Iacob cel din Vechiul Testament si scara sa onirica, ilustrata pe eticheta, il avem pe Sf. apostol Iacob, pescarul, unul din fii lui Zevedeu, avem un vin din doua soiuri care merg bine cu mancaruri de peste, si avem numitul peste, in speta pastrav, care vine sa intregeasca alcatuirea. Asa-i ca se leaga toate?
La fel de usor s-a legat si vinul de limba mea: Sauvignon Blanc-ul in rol de trezire a papilelor si curatare a limbii, iar Feteasca Alba da textura, structura, si o fibete rustica. Cei doi ani l-au imbatrabit imperceptibil, doar au domolit usor aciditatea si au inmuiat substratul citric, aducandu-l usor spre ceva mai copt.
Factorul „baubilitate” e pe locul doi aici, dupa parerea mea, pentru ca vinul asta merita sa petreaca cateva secunde in plus printre papile inainte sa se duca in jos pe gat, deoarece are ceva mai multa complexitate decat un simplu vin de clatit gura. Si iarasi un lucru ce-mi place si il apreciez, mai ales la vinurile albe, e ca nu devine greoi si aromele nu se rup daca se incalzeste in pahar.
Pai nu e evident ca vinul asta va duce ajuta orice peste (gatit) sa ajunga la desavarsire?
Vinul din Cluj 