Roz de Sibiu
Nu stiu inca sigur daca degustarea aceasta a fost in deplasare sau pe teren propriu, cert este ca in Sibiu ma simt aproape ca si acasa, mai ales ca practic mi-am petrecut jumatate din copilarie acolo. Cu atat mai mult m-am bucurat cand am primit invitatia de la Croquis Art Caffe, la o degustare de rose-uri. Si o astfel de invitatie se cere onorata. Si orele de drum au zburat foarte repede, ploaia s-a oprit ca prin farmec, Piata Mica a fost scaldata intr-o lumina calda si vibranta, iar vinurile au fost cat se poate de reci.
Pe langa reintalnirea cu Sibiul, si cu vechi si noi prieteni, a mai fost ceva ce mi-a trezit interesul in mod special -doua vinuri rose pe care nu le mai degustasem inainte. Asadar, o provocare sa le prezint publicului fara a avea cunostinte despre ele in prealabil, lipsind chiar si informatiile minimale pe care in mod normal le gasesc pe site-urile producatorilor.
Am avut o aliniere interesanta, care a cuprins atat rose-uri proaspete cat si unele din ani anteriori, atat rose-uri seci cat si unele cu rest de zahar ceva mai ridicat. Fac aici o paranteza, ca urmare a unor discutii avute inainte, in timpul si dupa degustare: aceste degustari, chiar daca se finalizeaza (cateodata) cu o oarecare ierarhizare a vinurilor, nu au pretentia de a fi o evaluare riguroasa si un clasament strict. Dimpotriva, imi propun sa reflect in astfel de alinieri ceea ce intalneste un consumator in mod obisnuit pe meniurile barurilor si restaurantelor: un melanj de ani de productie si de stiluri. Chiar daca, „stiintific” vorbind, nu e ok sa compari vinuri din ani diferiti ori cu niveluri de zahar diferite, asta este ceea ce consumatorul intalneste in mod obisnuit. Inca n-am intalnit patronul de wine bar sau seful de sala de restaurant care sa scoata de pe meniu toate rose-urile 2012, doar pentru ca dintr-o eticheta a inceput sa primeasca stocul din 2013. Asta in cazul fericit in care stie ce ani de productie are prin depozit…. In plus, consider ca e mare pacat sa stric farmecul, spontaneitatea si ambianta acestor degustari cu astfel de amanunte triviale, care sunt de folos in cel mai bun caz hiper-pasionatilor de detalii, si in nici un caz consumatorului obisnuit…
Revenind, alinierea a fost urmatoarea: Vinul Cavalerului 2013, Serafim 2013, Samburesti 2012, 3 hectare 2011, Budureasca 2012 demisec, si Velvet 2012 demisec.
Nu voi insista cu note de degustare detaliate, pentru ca o parte din ele le-am tratat deja in articole separate. Mentionez doar doua vinuri pe care le-am remarcat, unul pozitiv si altul negativ:
–Serafim 2013 vine din Dealu Mare, de la Crama Licorna, o crama relativ recent deschisa, si eram foarte entuziasmat sa degust acest rose. Din pacate entuziasmul mi-a fost retezat cam brusc, nu numai de aspectul imprastiat al etichetei, cat mai ales de nasul si gustul vinului, care a fost de nebaut. Toate cele trei sticle deschise au avut un defect serior, un miros statut si greu, pe care nici aerisirea nu l-a alungat, astfel ca am fost nevoiti sa renuntam si sa-l deversam in frapiere. Sper sincer ca este o problema locala, doar la un lot de sticle, si nu o problema a vinului in sine;
– 3 hectare, 2011. Este o gama de la Murfatlar care duce greul in supermarketuri, pentru cei care nu vor sa ia Zestrea. O surpriza foarte placuta de la un rose de trei ani, care si-a pastrat vioiciunea, aciditatea, si a dobandit niste arome interesante, rotunde, de evolutie la sticla. Nu inseamna ca de maine ma voi apuca de colectionat rose-uri pentru invechire, dar e un sentiment placut sa descopar unul care nu cedeaza asa usor trecerii timpului.
Una peste alta, o degustare foarte reusita, interactiva, care mi-a mers la suflet, si care mi-a dat un motiv in plus sa ajung in Sibiu mai des.
Vinul din Cluj 
Restul? Intră la categoria Și altele?
Restul sunt ok, in linie cu asteptarile, si le-am tot intalnit in alte degustari si evenimente.