Titlu simplu, descriptiv si prozaic. La fel e si eticheta acestui vin, usor demodata, avand schitata silueta inalta a casei patrate care adaposteste venerabila crama –La Maison Caree– plus mentiunile laconice despre soi, regiune, an, etc. Nimic exagerat, nimic deplasat, totul la locul lui.
Vinul vine din regiunea Neuchatel din Elvetia francofona, cea mai mica regiune viticola, numita si „Trei lacuri”, datorita situarii in apropierea a …trei lacuri. Poarta cu mandrie denumirea Auvernier pentru ca provine de pe plaiul viticol …Auvernier, din satul cu acelasi nume, vizitat cad am participat la #DWCC14.
Daca credeti ca pana acum totul este previzibil, monoton si plictisitor cu acest vin, daca va inchipuiti un vin ultra-tehnologizat, realizat cu aparate de precizie si tehica …elvetiana, odata trecuti de pragul cramei privelistea nu ar putea fi mai diferita. Este una din cele mai arhaice, traditionale si traditionaliste crame pe care le-am vizitat vreodata, iar patriarhul cramei este epitomizarea gospodarului elvetian bun la toate: sfatos, meticulos, cu un raspuns la toate, neincrezator in tehnologie si tehnica, si dedicat catorva generatii de traditie vinicola care-i stau in spate.
Crama, din piatra solida, curata ca o farmacie, este in pivnita inalta a casei, cu intrare direct din strada printr-o usa care nu prevesteste cu nimic ce se afla in spate. In interior domina lemnul si sticla, rareori se vede cate vreun furtun de cauciun ori instrument de metal. Absolut toate utilajele si instalatiile de vinificare au o varsta venerabila, cel putin comparabila cu a proprietarului, dar sunt intr-o stare si conditie impecabila: presa de lemn, teascul din piatra, budanele de fermentatie de diferite marimi, intre 5,000 si 12,000 litri.
Grinzile solide poarta pe ele incrustate rabojuri cu insemnari laconice si incifrate despre recolte de mult trecute, pe care numai privirea umbrita a proprietarului le mai poate descifra si atribui o semnificatie. In loc de termometru pentru fermentatie -palma si obrazul, in loc de inox -stejar din Jura, in loc de Excel si grafice -insemnari cu creta pe usa de lemn a pivnitei butoaielor. Proprietarii de aici -si mai ales aceasta crama- sunt niste terroiristi pur-sange. Isi cunosc fiecare piatra de pe parcele, compozitia solului, soiurile de vie care se potrivesc, cum reactioneaza la diverse conditii climatice, si cum se regasesc toate acestea in gustul vinului.
Acest Pinot Noir este din recolta anului 2011 -un an echilibrat- si a fost cules relativ tarziu, exclusiv manual, de pe o parcela cu sol amestecat, din nisip argilos aluvionar cu bolovani de calcar. Maceratia si fermentatia dureaza intre 2 si 3 saptamani, la temperaturi joase, cu scufundarea caciulii de cateva ori pe zi, favorizant extractia culorii si aromelor. Vinul tanar este tinut intre 6 luni si 1 an in budane de 5000 l, apoi o perioada oarecare in baricuri refolosite, si apoi inca vreun an in sticla.
Culoarea este rubiniu-cerneloasa, fara semne de maturitate, transparenta, cu reflexii limpezi. Un nas destul de amplu fara a fi invaziv, ce imbina arome de cirese tinere si dude negre cu aluzii florale -bujor si lavanda. Pe masura ce se aeriseste si se incalzeste, nasul se schimba subitl, dobandind niste note usor condimentate, de ghimbir uscat. In gura taninii sunt fini si slefuiti ca o sticla de ceas, lasad papilele sa descopere arome elegante, ce imbina fructe uscate cu note de pamant reavan si aluzii de anason. Finalul de durata medie readuce gama aromata, cu ghimbir si lavanda.
Un vin de un remarcabil echilibru si rotunjime, reusind sa fie elegant in simplitatea sa, cu arome minimale perfect conturate, precise, si o evolutie liniara, fara iesiri alcoolice, tanini aspri, caderi de aciditate ori arome greoaie nici chiar cand se mai incalzeste. Nu trebuie sa cautam opulenta, complexitatea ori exotismul in acest vin, ci sa-l apreciem pentru ceea ce reprezinta: un adevarat vin de terroir, produs al potrivirii indelung studiate intre pamant, vie, si priceperea gospodarului. Incapsuleaza in el atat aerul curat al pajistilor domoale, verile racoroase, apropierea padurii, atingerea lemnului batran, cat si harnicia si munca. Multa harnicie si munca. Si modestia proprietarului, care nu s-a laudat cu medaliile castigate de acest vin, ci ne-a lasat sa-i descoperim povestea si gustul.
Parca sunt din alta galaxie elvetienii astia, zau asa…
Întrebam și eu așa, să aflu cum păstrează el vinul după ce se mai golesc budanele. Dar înțeleg că este secret profesional, pardon elvețian.
Unele se trag in butoaie mai mici, altele se imbuteliaza direct.
Bănuiesc că nu are doar budane de 5.000 și de 12.000 litri, ci și butoaie mai mici în care să tragă vinul după ce îl pritocește pe cel din budane, nu-i așa?
Diseara plec dans la Valais (la ski). Dupa articolul asta am sa fiu mai atent la vinul alb pe care îl beau de obicei în perioada asta despre care nu’mi amintesc decît ca e cam scump pentru ce ofera . si eu sînt bouche bee cînd ma uit ce au reusit sa faca elvetienii : probabil „…ai cu cine”
Happy festivus !
Merci de aprecieri! Preturile nu sunt mici, dar raportate la celelalte preturi din Elvetia sunt relativ rezonabile. Din Valais poti gasi niste Chasselas si Chardonnay f interesant.