Trei pe fuga
Printre alergaturi, curatenie, o iarna care nu mai vine, investirea prezidentiala si alte treburi casnice, am gasit timp sa mai savurez, inainte de Sarbatori, niste vinuri (toate rosii!) demne de remarcat, de povestit, si care poarta recomandarea mea pentru a sta in capul meselor ce vor urma:
Emeritus, Merlot 2009, Rotenberg: zau daca i-as fi ghicit varsta acestui Merlot, teapan, vanos si taninos, un stil pe care il critic de cate ori am ocazia pentru lipsa de finete si delicatete, insa cand ma trezesc cu el in pahar ma mir de ce se tot goleste… Culoarea violacee-cerneloasa, inchisa si degraba murdarind orice atinge, ascunde un nas iute si intens, cu un melanj de fructe negre, ghimbir, anason, si un fundal de ciocolata cu vanilie. In gura e consistent, dens si destul de aspru, cu tanini, intepatori si taiosi, arome salbatice si aciditate medie spre inalta care sustine constructia taninilor si aromelor. Finalul vireaza din nou spre condimente, acelasi anason si ghimbir, destul de lung. Il vad ca partener ideal unui jambon afumat, pastrama, carnati uscati ori alte mezeluri bine uscate si puternic condimentate;
Wine Princess Cadarca 2009
Stonewine, Cadarca 2009, Wine Princess: navigand prin multitudinea de etichete pe care le ofera in acest moment crama din Minis, am gasit intamplator intr-un mgazin aceasta Cadarca care mi-a facut cu ochiul, la cei 40 de lei. Nu sunt multe vinuri din acest soi pe la noi (desi e pacat), insa indraznesc sa afirm ca e cea mai buna Cadarca romaneasca pe care am baut-o, si printre cele mai bune chiar comparativ cu cele din vecini (Ungaria si Bulgaria). Acest exemplar e vinificat mai degraba ca un Pinot Noir, transparent si usor, si se tine perfect dupa patru ani. Culoarea stravezie are usoare tente de maturitate, ce promite un nas bine copt: cirese negre, dulceata de visine, lemn-dulce, piper proaspat, peste un fundal vegetal, ce aduce a telina si pastarnac. Se dezvolta frumos in pahar, si condimentele se accentueaza pe masura ce se incalzeste. In gura e de densitate medie, cu o textura catifelata, cu tanini perfect polisati si integrati in structura aromatica, si o aciditate vioaie. Lemnul si alcoolul nu se simt deloc, chiar si cand vinul se aeriseste cateva ore. Nu are cine stie ce complexitate ori vigoare, ci mai degraba eleganta si exotism. Multi producatori de Pinot Noir de la noi ar avea de invatat de la vinul asta. Il vad potrivit langa jumari si alte mezeluri usoare, ori chiar racituri.
Vardo Feteasca Neagra 2011
Vardo, Feteasca Neagra 2011, Domeniile Segarcea. Daca anii trecuti era moda cu Fetesti Negre vinificate intr-un stil mai aspru, cu mult tanin, aciditate inalta si astringenta, ma bucur ca „moda” a inceput sa vireze spre Fetesti Negre mai domoale, mai „feminine” si fluide, si cred ca acest stil se potrivste mai bine soiului. Vinul se remarca prin aromele calde, cu mult fruct copt, chiar confiat, scortisoara, cafea cu lapte, dand impresia unui pannetone cald. Corp moale, fluid, cu aciditate joasa, tanini insesizabili, arome catifelate si invaluitoare, si un final ce aduce a gem de macese. E o Feteasca NEagra agreabila, neinvaziva, care nu agreseaza papilele si lasa loc preparatului sa fie in prim-plan. Si vorbind de preparat, vinul acesta merge cu aperitive cremoase, gem salata de boeuf, conopida cu maioneza, ori salata de oua umplute.
Hai ca mi s-a facut pofta, si au mai ramas doar cateva ore pana la masa.
Vinul din Cluj 