Sunt multe lucruri care ma enerveaza in general -la mine. Cumparaturile de ultima ora inainte de Sarbatori, cand ies din casa de trei-patru ori „pentru ultima data”. Statul la coada la spalatoria de masini (daca as putea sa-mi spal masina online, zau ca as face-o!). Sentimentul de hipster alienat, cand orice vad prin magazine mi se pare kitchios. Si mai ales procrastinarea dupa suita de mese si vizite, cand imi e greu sa ma mobilizez sa deschid pana si Facebook-ul, sa ma documentez sfarsit de efort, cum se procrastineaza ceilalti.
Pentru astfel de momente ma bucur ca pozele sunt usor de incarcat, fiind facute cu telefonul (aparatul foto e inca la reparat), si vinurile sunt usor de tinut minte, astfel ca nu-mi obosesc prea tare memoria si asa fragila, cautand cine stie ce nuante si arome absconse.
Terra Romana Rose 2014. Pentru a 19-a aniversare a decanului de varsta a rose-urilor romanesti, corporatia SERVE ne propune, prin vocea oenologului Aurel Rotarescu, o re-geneza, o intoarcere la origini, cu un cupaj continand majoritar Feteasca Neagra, si ceva Merlot. Culoarea e de un roz-festiv, mai sa-ti vina sa agati sticla in bradul crestinesc. Mandarine, caise tinere, si ceva ceai verde usor amarui domina in nas, note simple si clar definite, evidentindu-se pe un fundal mineral. Consistenta in gura e usoara ca o petala, imbraca gingiile intr-o boare racoritoare si usor intepatoare, cu ceva citrice dar si o multime de note vegetal-florale -hibiscus, morcov. Aiciditatea e inca taioasa, ceea ce il face potrivit pentru gustari reci mai grele -eu l-am incercat alaturi de oua umplute, de pasta de masline si de rulada de sunca cu cas.
Terra Romana, Cuvee Guy de Poix, Feteasca Neagra 2011. Hai sa incep cu ce nu e acest vin. Nu e cea mai veche Feteasca Neagra, nici cea mai scumpa. Nici cu gradul alcoolic cel mai ridicat, si nici cea mai aromata ori taninoasa. Nu e nici macar cu cea mai extravaganta ori controversata eticheta. Are in schimb ceva ce altele nu au: memorie si poveste. Lasand la o parte deviatiile de genul „vinul dacilor liberi” aceasta Feteasca Neagra are o poveste coerenta si contemporana -fiind soiul care a dus dupa 20 de ani la ceea ce este astazi crama SERVE, iar memoria se leaga de fondatorul al carui nume se regaseste pe eticheta. Un concept integrat, de sine statator, care nu e in pericol sa se demodeze, ori sa fie copiat si replicat in alta parte.
Iar vinul e consumabil inca de pe acum, desi indraznesc sa-i prognozez 20 de ani de viata. Cele 15.5% grade alcoolice, aciditatea viguroasa si taninii fermi dar bine integrati il vor ajuta sa treaca peste cele doua decenii, si sper sa am rabdarea sa pastrez o sticla pana atunci. Aromele? In faza de evolutie in care este acum domina inca spiritul coleric al tineretii: fructe negre -cirese amare si coacaze, ceva miez de nuca verde, atingeri condimentate -anason, nucsoara si chiar chili, si o mica adiere de trabuc. Toate frumos integrate, ca si o orchestra de tineri absolventi de Conservator, care mai au insa un drum lung de repetitii inainte pana sa ajunga sa performeze intr-o gala. Remarcabil e ca vinul are suplete si vioiciune, in ciuda procentului de alcool si a timpului petrecut in baricuri.
Este asadar un vin de pastrat si observat in evolutie, iar daca va calcati pe inima si deschideti totusi o sticla, merge bine cu cel mai fine sarmalute din piept de curcan, adevarate opere de ceasornicarie culinara, delicate ca niste sushi si pedante ca niste macarons.
Ce te face să crezi că Terra Romana Rose 2014 are doar ceva Merlot?
Acestea doua sunt trecute pe contraeticheta, iar in lipsa unei fise tehnice detaliate, ma iau dupa gust si dupa intuitie ca sa ghicesc soiul majoritar…
Chiar mi s-a facut pofta de un vin romanesc. Cred ca mai am o sticla de Pinot Noir de Murfatlar, adusa din Romania.
E un bun inceput, sunt altele si mai bune.
Asa este, dar din pacate nu am acces la ele. Asta e ultima sticla pe care o mai am adusa din tara.
Da, inteleg. Totusi, la nevoie exista magazine online care livreaza in multe tari din Europa.
Asa este. Dar in Scotia, este o lege care vrea sa limiteze consumul de alcool. Iar din aceasta cauza este destul de dificil sa cumperi bautura online, chir din Anglia, nu mai vorbim de restul Europei. Astfel, o sticla de vin poaye ajunge sa coste cat una de whisky single malt. De aceea ma multumesc cu frantuzesti si italiene.
uh, neplacuta situatie. Pe de alta parte, nu refuz niciodata un single malt bun… 😉