In ziua de azi a devenit periculos sa pui creionul pe hartie. Daca urma creionului ajunge sa semene cu o forma umana e deja un act politic, si nu mai trece mult pana i se ataseaza in mod necesar un mesaj, o campanie, si se creeaza partizanate infocate. In fiecare din noi zace un mic Savonarola, care decreteaza ce e conform ori neconform valorilor. Unii pun mana pe creion sa raspunda. Altii… Ceea ce mi se pare ironic, este ca intr-o epoca in care selfie-urile au depasit cu mult stadiul de moda, devenind un ritual zilnic ca si spalatul pe dinti, cand pentru fiecare cuvant nou scris pe hartie exista echivalentul digital a milioane de octeti, cand fiecare din nou e un emitent de opinie virtual, valva este creeata tot de traditionalele mijloace de exprimare publica.
In fine, profit de acest moment pentru a readuce in atentie o eticheta care candva s-a nascut dintr-un creion. Si nu e deloc caricaturala, insa are umor din plin. Din cel sec. Ca si vinul pe care il imbraca. Davino Reserva alb 2012 este un asamblaj de Sauvignon Blanc cu Riesling Italico. Ambele vin din cel mai bun must al strugurilor recoltati de pe parcele selectionate. Soiurile au fost vinificate separat in vase de inox, cu batonaj periodic, si apoi tinute o anumita durata in baricuri, inainte de a fi asamblate intr-o proportie pe care eu o banuiesc ca ar contine Riesling Italian ceva mai mult de 30%.
Vinul acesta, ca si un desen de buna calitate, este timeless. Realizat din tuse precise, bine conturate, are probabil potentialul de pastrare cel mai indelungat pe care l-am vazut pana acum la un vin alb romanesc; il banuiesc ca va rezista fara probleme vreo 10 ani, cu un varf de exprimare probabil peste 3-4 ani. Vinul sta pe o structura solida de mineralitate, care se simte din nas si pana in postgust, in variate exprimari, de la obisnuitul praf de creta pana la nuante ceva mai greu de distins -piatra de rau, mina de creion. Acest contur este invaluit in nuante destul de diafane si transparente de fructe din cele delicate -dude albe, ceva citrice, caise tinere, un melanj elegant dar destul de greu de distins aromele individuale. Toate acestea sunt „accesorizate” cu niste arome frumoase de lemn bine integrat -nu din cele vulgare cu multa vanilie si unt topit, ci fine, chiar senzuale, de fan uscat, ceara de albine, si ceva mosc. Punctul forte al acestui vin e in eleganta cu care toate aceste elemente sunt integrate cu eleganta si echilibru, fara ca vinul sa para mai mult decat este la aceasta varsta, lasand insa sa se ghiceasca din plin potentialul.
In linii putine dar frumos rotunjite, artistul spaniol cunoscut sub pseudonimul de p.nitas a imaginat o lume a matriarhatului, o lume cu contururi apasate si rotunjimi flamboyante, o lume plina de candoare dar si de senzualitate, si de mult umor. Si fara mesaj politic.
Vinurile astea grandioase nu merita siluite cu vreo mancare langa ele, oricare ar fi ea. Oricum, m-ai convins sa mai pastrez un Magnum ’12, ii pusesem gand rau anul asta.
Eh, foamea loveste pe nepregatite, si nici rabdare n-am avut sa astept alta ocazie, odata vinul deschis. Poate ai tu mai multa rabdare cu magnum-ul ala… si chemi niste prieteni… 😉