Sticle grase
Cand primesti o invitatie la „Big Bottles” (sticle grase, cum le numesc eu afectuos), stii ca va fi o degustare serioasa. Iar cand invitatia e semnata CellarTales, devine aproape de neratat. Imi aduc aminte cu placere de celelalte editii ale acestei reuniuni vinoase la care am participat, in luni mult mai calde ale anului, privind in zare Oltul de pe dealurile Dragasaniului. Ei, de data asta s-a nimerit sa fie in Bucurestiul care se lupta cu ultimele urme ale iernii, insa intr-o locatie primitoare –Ethic Wine Tasting Room– si care a devenit repede neincapatoare, atata din cauza sticlelor, cat si din cauza curiosilor.
degustare la Ethic WIne
Alinierea propusa de Oliver nu s-a rezumat doar la criteriul marimii sticlelor (si au fost de diferite marimi, de la mari la …foarte mari), ci a tinut cont si de cateva potriviri stilistice ale vinurilor, servite pe perechi, care sa puna in evidenta diverse trasaturi si accente:
–Riesling 2001 Wallufer Walkenberg Spatlese Trocken, de la celebra crama J.B. Becker, fata in fata cu o Feteasca Regala Genus Loci 2006 de la Stirbey -Feteasca a facut fata onorabil potrivirii cu acest Riesling-scoala, iar cei aproape zece ani i-au adus niste note mai nutty -alune de padure, cashew, pe langa poamele parguite si aciditatea inca verde;
Feteasca Regala Genius Loci 2006
-doua Pinot Noir-uri burgunde, din podgorii relativ invecinate, si totusi foarte diferite: Monthelie 2005, Domaine Eric Suremain vs. Volnay 1er cru „Clos de Chenes” 2005, Cristophe Vaudoisey. Primul un vin de linie cat se poate de onorabil si cinstit, iar al doilea o bijuterie a vinificatiei burgunde, catifelat, moale, invaluitor, elegant;
-trei cupaje bordoleze: Chateau Tronquoy-Lalande 1995, Saint-Estephe vs. Chateau Corbin-Despagne 2000 vs. Rubincon 2001, Meerlust, South Africa. In mare, toate cele trei vinuri cuprind in proportii variabile clasicele soiuri: Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot si Petit Verdot. Am apreciat indeosebi finetea, precizia si alura cumva melancolica a Tronquoy-Lalande, cu aromele sale de grafit, frunze uscate, scoarta de copac si fructe uscate , si impetuozitatea new-world a cupajului sud-african -o precizie, echilibru si rotunjime a fructului de invidiat;
CellarTales
-doua spaniole, din regiuni si in stiluri complet opuse: Dehesa La Granja 1998, Alejandro Fernandez -de o tinerete si vivacitate surprinzatoare, fata de un Priorat extrem de extractiv, alcoolic si dens –Embruix de Vall Llach 2004;
-inca doua spaniole clasice –Rioja old school at its best: Conde de Valdemar 1998 Gran Reserva vs. Castillo Ygay 1998 Gran Reserva Especial, Marques de Murietta. Niste batranei dupa eticheta, tineresti insa in pahare, exprimand acele frumoase note tipice de Tempranillo bine invechit: coaja uscata de portocala, frunze uscate, muschi si feriga, lemn nobil;
Cellartales
-la desert, Tamaioasa Romaneasca de la Stirbey in doua variante: un exemplar din 2007 obtinut din struguri stafiditi, si unul din 2011 -dulceata plutind pe valul aciditatii, o binemeritata schimbare dupa atatea vinuri rosii vechi si grele.
Si mi s-a confirmat inca o data, daca mai era cazul, ca adevaratele vinuri de colectie vin in marimi de la magnum in sus…
Vinul din Cluj 
Pingback: Degustare CellarTales, Editia a XVI-a | www.provin.ro - Pentru si despre vin...
Sticle grase cu vinuri bune…frumos comentariul,profesional cu reflexii literare! 🙂
Pe masura vinurilor 🙂
On Fri, Feb 13, 2015 at 4:04 PM, Vinul din Cluj wrote:
>