Tamaioasa lui Nicolae
Probabil mostenesc din alta viata relatia mea cu Tamaioasa Romaneasca, avand in vedere ca in facultate refuzam sa merg la vreun chef daca lipsea Tamaioasa, cu consecinta cativa ani mai tarziu ca am refuzat o buna bucata de vreme sa merg la petreceri unde aveam banuiala ca se va servi Tamaioasa… .
Am trecut prin multe etape cu acest soi -de la iubire declarata, la refuz pe fata, la suportare de dragul convenientelor sociale. Chiar si acum, cu cerul gurii asprit de sute de vinuri care de care mai exotice, recunosc notele distinctive ale Tamaioasei, si identific imediat prezenta in cupaje. Caci asa am reusit sa ajungem la un compromis -ea promite sa nu se manifeste excesiv si sa faca o melodrama in gura, iar eu promit sa-i acord cat de multe sanse imi ofera piata de vinuri.
Cuvee Nicolae 2011 Tohani
Recent, am invatat ca less is more si am reusit sa mai pun pe lista un vin din Tamaioasa care nu doar ca se poate bea, dar e de-a dreptul agreabil, ca sa nu ma apuc sa insir superlative desantate: Cuvee Nicolae 2011, de la Cramele Tohani. Procentual, Tamaioasa domina ansamblul, insa e un catren democratic, caci se exprima relativ nestingherit si celelalte trei componente -Sauvignon Blanc, Riesling si Feteasca Alba. Sec fiind, nu apare nici un rest de zahar in calea puritatii aromelor, care zburda pe tot spectrul, de la citric-ierbos, la telina si ghimbir, la pere coapte si chiar miere de salcam. Structura aromatica e sustinuta cu greu de aciditate, dar ce sa facem, asa e cu albele din Dealu Mare. Per total are rotunjime, echilibru (precar), si consistenta ce il recomanda pentru asocieri culinare.
eticheta Cuvee Nicolae 2011
Asa ca l-am servit usor atins de briza frigiderului, langa un fel de mancare eminamente casnic si familial: ardei umpluti, in sos de bulion. Textura orezului si a carnii tocate completeaza bine structura vinului, iar sosul de rosii aduce un plus de aciditate. E un reminder pentru mine ca nu poti avea pasiune fara oboseala, dar nici adrenalina fara plictiseala.
Vinul din Cluj 