Prima categorie e mai larga, a doua mai restransa, desi nu e obligatoriu sa fie cuprinsa complet in prima. In practica, din cele 5-6 exemple romanesti investigate, toate se incadreaza acestei descrieri. Desi definitia berii artizanale e destul de vaga (da, despre bere e vorba): sa aiba productie sub 7 mil hectolitri anual (destul de usor de indeplinit), sa fie independenta (adica nu parte a vreunui grup), si sa foloseasca retete traditionale ori inovative (asta mi se pare cea mai importanta. De ce? pentru ca atat inovatia, experimentalismul, cat si productia prin metode traditionale nu pot fi replicate pe scara larga, la productia comerciala.)

Nu inseamna insa ca cea din urma e in vreun fel inferioara berii artizanale. Fiecare isi are rolul sau, segmente-tina si nisa de fani. Berile comerciale, marile branduri, trebuie sa furnizeze consistenta si incredere. Pentru ca asta fac brandurile: il scutesc pe consumator de reluarea de fiecare data a procesului de decizie, ii creeaza un sentiment de confort cu alegerea facuta, si, dupa caz, pot sa aiba si o valoare simbol, de status. Sa nu ne amagim: berile comerciale (si cam orice produs comercial) nu sunt cele mai bune in categoria lor, dar sunt suficient de bune in mod constant si consecvent. Si asta se cauta cel mai adesea, fie bere, vin, cafea ori iaurt.

Prin contrast, berile artizanale ofera consumatorului ocazia de a incerca ceva nou, diferit, indraznet. Sa iasa din zona de confort gustativ, si chiar mental. Pentru unii, aceste beri raman la stadiul de incercare, pentru altii intra in circuitul de consum ocazional, si in fine unele marci de nisa isi gasesc fani infocati pe viata.

De aceea, mi se pare ca nivelul de activitate si „efervescenta” in zona artizanala (fie bere, fie vin) e un semn de sanatate si dezvoltare a industriei, si a gusturilor consumatorilor: denota interes, preocupare, diversificare, evitarea plafonarii. Si intr-un final, (poate) duce la o crestere a calitatii generale a produselor.

Si ma bucur sa vad ca zona berilor artizanale din Romania a inceput sa-si recapete efervescenta, dupa ani buni in care a fost un vid complet. Un punct bun e ca acesti producatori vin din zona antreprenoriala, si ca se pare ca au inteles ce inseamna productia artizanala; un punct mai putin bun e ca vechile branduri si fabrici independente nu au deloc energie in acest sens. Dimpotriva: citeam zilele trecute cu tristete ca se vinde cu strigare vechea fabrica Trei Stejari din Sibiu, una din cele mai vechi fabrici care a produs continuu incepand din 1889, si a fost cunoscuta cu branduri ca Balea, Trei Stejari, Drei Eicken. Am si o tangenta sentimentala cu aceasta fabrica, pentru ca Balea cred ca e prima bere pe care am incercat-o vreodata (da, inainte de Ursus!), undeva pe la 4 ani cand am lins niste spuma…

Dar sa lasam sentimentalismele, ca asta e un articol festiv si optimist, declansat de faptul ca ieri am descoperit si savurat pe indelete o noua marca artizanala, din Timisoara, care intregeste colectia de artizanale romanesti. Asadar, mai jos:

-de la Clinica de Bere, din Timisoara, avem Terapia Gold (blonda, nefiltrata) si Terapia Platinum (alba nefiltrata). Ambele incercate ieri. Faine, preferinta pentru blonda;

-de la Fabrica de Bere Buna, de la Maneciu-Prahova, avem Zaganu, in doua variante, ambele nefiltrate: blonda si bruna. Cea bruna zic eu ca e cea mai buna bere bruna romaneasca, si cea mai buna bere romaneasca punct;

-in Cluj, terasa Klausenbruger isi fabrica propria bere, numita, atentie… Klausenburger. Tot nefiltrata. Rezonaliba, corecta, dar destul de generica in gust;

-in Bucuresci, un investitor francez face berea Sikaru, de tip Ale (singura Ale romaneasca), atat Golden cat si Indian Pale. Mixed feelings, de reincercat;

-tot din Banat, de langa Semenic, vine Sara -o bere dublu-fermentata, dupa reteta belgiana. De incercat.

-ca fapt divers, daca aveti drum zilele astea prin Mexic, imediat mai jos dupa Mexico City pe stanga intrebati pe cineva de Cerveceria Moldova, care inseamna in grai local „beraria Moldova”. Pentru ca e infiintata de Emil Andronic, moldovean de profesie si berar prin vocatie  -s-a specializat pe beri de tipul Ale si Porter. Mi-ar place sa le incerc.

Cam acestea sunt cele pe care le cunosc sau de care am auzit; m-as bucura sa aud despre tot mai multe astfel de initiative, si sa vad ca si rezista pe piata. Pentru ca piata este.