Scaun de Menestrel
Nu ma pot hotari daca acest vin e bogat sau auster, simplu ori complex, generos ori inchis, minimalist ori plin de inflorituri. Il intorc pe toate fetele, il asez si il ridic, il las si ma intorc la el, il uit si imi sare-n fata.
scaun Enzo si Merlot Rotenberg
Stau pe scaunul meu preferat din casa si ma gandesc: pe de o parte, vine din Dealu Mare de la Rotenberg. Si asta inseamna Merlot, doar Merlot, unicul ingredient. Ar parea putin, in comparatie cu alte cupaje elaborate, insa acest component este finisat, rotunjit, cu curbe subtile si linii aromatice precise. Exact ca si atunci cand te asezi pe un scaun confortabil: nu trebuie sa iti cauti locul, sa te foiesti si sa te inclini, totul e acolo unde trebuie -spatarul intampina spatele, bratele intalnesc firesc linia suporturilor laterale si picioarele se intind in voie sprijinite discret de marginea evazata. Si totul fara muchii ascutite, fara elemente decorative inutile.
Bun, dar toate acestea au nevoie de un suport. Ar putea parea fragile si caraghioase cele patru picioare, daca nu te-ai uita mai atent si ai vedea ca sunt inclinate precis in unghiul care nu te lasa sa te rastorni prea usor cu scaunul. In plus, bretelele de metal ce sunt crosetate printre ele se vor asigura ca nici dupa o mie de pahare degustate in tihna pe acest scaun, picioarele nu vor incepe sa se clatine. La fel si vinul, ca sa fie durabil trebuie sa fie cat de cat invechit in lemn: atat cat sa-l tina in picioare, fara sa devina greoi si sa acapareze placerea aromelor. Insa este important sa-si aduca totusi contributia la estetica gustativa, impreuna cu taninii vibranti si metalici.
Per total, ambele par simple privite de dinafara, insa e o simplitate bogata, lucrata, placuta simturilor. Si mai e ceva: cand ajungi la fundul paharului…ce bine e sa-ti simti fundul asezat comod!
Menestrel asezat
