Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Degustare cu cap


Va mai amintiti ce scriam in articolul precedent dedicat vinurilor de la Viile Metamorfosis? Bun, nici eu. Dar aflam destul de repede. Aaa, era ceva legat de ordinea corecta si recomandata de servire a acestori vinuri, si de un anume angajament de bagat la cap si memorat. Si, bineinteles, vine cateodata si momentul cand zeita protectoare a bautorilor de vin, cu ironia-i cunoscuta, pune la incercare promisiunile facute.

Norocul a facut ca aseara nu am fost eu amfitrionul degustarii de la Osteria del Buon Vino, ci Alfred, asa ca ii pasez lui o parte din responsabilitate, si ma bucur de postura de spectator la degustare, verificandu-mi concluziile si premonitiile legate de evolutia acestor vinuri. Sa incepem cu sfarsitul:

vinuri Viile Metamorfosis

vinuri Viile Metamorfosis

Negrul de Dragasani 2013, Via Marchizului: pastrat cu intelepciune la finalul degustarii, e inca destul de aspru si obtuz, asa cum remarcam si data trecuta, insa a inceput sa se deschida -taninii sunt ceva mai rotunjiti, aromele de fructe s-au mai diversificat, textura e ceva mai fluida, si se comporta bine la aerisirea in pahar;

Syrah 2013, Coltul Pietrei: cel mai fain vin al serii mi-a intarit presimtirea de la degustarea trecuta ca e un exemplar atipic din acest soi: are acea amprenta specifica cu picanterii si arome provensale, insa are un corp usor, fluid, cu tanini foarte bine integrati, e un vin tineresc si imbujorat;

Dealu Mare Viile Metamorfosis

Dealu Mare Viile Metamorfosis

Feteasca Neagra 2013, Viile Metamorfosis: corp masiv, arome bine conturate, dar si nivel alcoolic pe masura, din pacate mult prea vizibil si evident daca nu e verificata atent temperatura. Ca profil, e o Feteasca Neagra tipica de Dealu Mare, cu un final usor smoky;

Sauvignon Blanc+Feteasca Alba 2014, Viile Metamorfosis: un alb care pare ceva mai serios decat lasa sa se ghiceasca eticheta, cu aciditate inalta, corp cu oarecare consistenta, arome bine conturate, si chiar niste note reductive ce imi dau senzatia de batonaj;

vinuri albe la rece

vinuri albe la rece

Tamaioasa Romaneasca + Muscat Ottonel 2014, Viile Metamorfosis: vinul asta trebuia baut asta vara, cand aromele florale s-ar fi potrivit perfect cu umbrelutele teraselor si rochitele domnisoarelor. Acum, cand serile ne punem fularul, pare usor scos din context.

Oricum, repet ceea ce spuneam acum ceva vreme  -tind sa le dau crezare celor de la Antinori in legatura cu investitia lor din Dealu Mare: doar fac vin de 26 de generatii, banuiesc ca stiu ce fac cand isi pun numele la inaintare…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: