Degustare cu parola
In calitate de iubitor de vinuri, simtul curiozitatii si al aventurii este cel care, de cele mai multe ori, ma indeamna sa depasesc lenea sau comoditatea, si sa ma misc prin te miri ce colturi ale Clujului, sa ma intalnesc cu cateva pahare de must fermentat, si povestile de rigoare.
De data asta, ceea ce m-a atras in special a fost „secretismul” si „ocultismul” din jurul organizarii degustarii. Adica, ma asteptam sa fie in vreun wine-bar sau cafenea, cum se afla cu zecile in centrul istoric al Clujului. In schimb, dupa confirmarea prin mesaj privat a prezentei la degustare, primesc indicatia ca parola de acces si locatia mi se va comunica inaintea inceperii evenimentului!
interior Sax
Parola, adica?? Hmmm, exact! Bun, ma invart eu prin zona, si primesc indicatiile prin mesaj -dau coltul unei case baroce de sec XVIII, intru intr-un gang, urc cateva trepte, sun la interfon, rostesc parola, pasesc pe o scara in spirala, iar in spatele unei draperii grele de catifea se afla o alta usa, bine capitonata. Surpinzator de usor, se deschide fara nici un scartait, la o simpla atingere de deget. Serios si prozaic din fire, imi trec prin minte imagini din romanele lui E.A. Poe si din filmele cu Alain Delon.
O lumina apasatoare, rosiatica, pandeste in fiecare colt al holului, si lasa sa se ghiceasca -??? o noua usa, si aceasta cu un sistem fistichiu de deschidere. Tablouri cu rame mari si culori rembrandtiene umplu peretii, iar lumanarile din sfesnicele de alama creeaza o atmosfera de-a dreptul stranie. In spate se ghicesc rafturi grele cu sticle, un salonas in fundul salii, plus diverse elemente de mobilier si tapiserii care te fac sa-ti rotesti pierdut ochii, pana ii fixezi pe frapiera decoltata generos in care odihnesc sticlele de la Crama Bauer.
degustare Crama Bauer
Bun, de aici iesim din dimensiunea paralela si intram in familiaritate, vraja aproape ca se ridica, lume cunoscuta imi strange mainile, arunc o vorba aici si un suras dincolo, paharele se invart alene rasufland aromele aburite. Ma simt in siguranta, ancorat in concret, piciorul paharului devine axa centrala a lumii -eu ma aflu de o parte, ceilalti de cealalta parte a ei, si ii observ candid dar detasat.
Suntem deja la al treilea vin, si eu nici n-am apucat bine sa-mi fixez in memorie impresiile despre Sauvignonasse 2014 si Sauvignon Blanc 2014. Primul -il categorisesc drept demn de baut imediat dupa o tura de alergare: crispy, acid, mineral, incisiv, face mai mult decat toate Isostar-urile si bauturile isotonice si electrolitice din lume. Al doilea -e vin de paste cu creveti. Ca asa i-am pus eu eticheta: cu arome bine conturate de leustean, ardei gras verde si flori de papadie, aciditatea medie si bine integrata il face cat se poate de baubil chiar si cand se incalzeste in pahar.
Bauer Orange WIne
Orange Wine. Nu, nu e vin aromatizat, si nici un cocktail pe baza de lichior. E chiar un vin -alb dupa provenienta, insa realizat prin tehnologia specifica strugurilor rosii: ciorchinii au fost presati intregi (fara desciorchinare si zdrobire), si apoi mustul a fost tinut in contact cu bostina, iar dupa fermentatie in contact cu drojdiile. Desi era proba din budana, extrasa abia in cursul diminetii si imbuteliata pentru degustare, vinul a avut o surprinzatoare limpiditate. Nasul si gustul? total diferite de tiparele unui vin Sauvignonasse obisnuit -se simt taninii, se simt arome ierboase, de frunza de rosie, de coaja verde de nuca, suprapuse peste note mai dense de pere supracoapte si miere poliflora. Interesant? cu siguranta. Captivant? ramane sa vedem.
Crama Bauer Feteasca Neagra 2013
Rose-ul 2014 e …Negru (de Dragasani). E fruity, cu coacaze rosii si grapefruit. Nu spun mai mult, ca s-a terminat prea repede paharul. De aici, lucrurile au inceput sa se incetoseze din nou si contururile sa devina fluide, m-am scufundat intr-o tacere lunga, scrutand Feteasca Neagra din pahar, si apoi Cabernet-ul 2013, intr-o discutie privata fara cuvinte. La fel de secrete ca si parola.
Vinul din Cluj 
Pingback: Mic dicționar de ardelenisme (11): ceapsa, clopu’ și chepeneagu’ | Clujis(s)ime