Hidratarea cea de toate zilele
A inceput destul de simplu: intr-o buna zi de sambata din august, m-am ridicat de pe canapea, am iesit pe usa afara si am inceput sa alerg. De ce am ales sa alerg? Sa-mi consum energia, sa fac miscare, sa-mi dezmortesc incheieturile.. dar mai ales dintr-o nevoie viscerala de a-mi elibera mintea, de a-mi face ordine in ganduri, de a scapa de micile (si marile) gunoaie adunate acolo peste saptamana. Purificare e mult spus, cert este insa ca la sfarsitul unei ture, valul de transpiratie si eliberarea de endorfine spala valul de frustrari si meschinarii acumulate, si dau claritate si coerenta gandurilor.
In prima zi am alergat 10 km, in a doua zi 8, a treia zi 6, si apoi un anume cineva a stat vreo 2 saptamani cu genunchiul in pioneze. Orice actiune are un revers. Runner’s high vine mana in mana cu runner’s knee, cand nu esti pregatit si nu ai un plan. Si exact asta imi lipsea, un plan, un scop si o disciplina a alergarii. Pe care le-am descoperit la modul dureros, pentru ca oricat m-as impotrivi planificarilor si oricat as venera spontaneitatea, disciplina alergarii mi-a adus cele mai bune rezultate. Mi-am fixat niste obiective incrementale, legate de calendarul curselor locale: Crosul Companiilor (5.6 km), Crosul Fagetului (7 km trail), Crosul de Noapte (10 km)…
alergare prin padure
Ma distrez si acum cand imi aduc aminte de liota de greseli facute inaintea si in timpul fiecareia dintre curse. Pentru ca una e sa alergi de unul singur, duminica dimineata pe la 7, cand ai toata soseaua in fata si nimeni nu te deranjeaza si nu-ti impune ritmul, si cu totul altceva e sa te inghesui alaturi de cateva sute de alergatori, intr-un spatiu delimitat de benzi si jaloane. La prima cursa am ajuns semi-mahmur, deshidratat, si am facut si greseala sa beau niste Red Bull inainte (never, ever, mai beau eu asa ceva!); e o minune ca am terminat in pluton. La a doua cursa, nu m-am documentat deloc asupra traseului, iar antrenamentul meu (bun dealtfel) pe asfalt n-a dat deloc roade pe poteci forestiere desfundate; in plus m-am imbracat aiurea si m-am supraincalzit. La a treia cursa m-am dus ceva mai pregatit, bine hidratat, si mai ales bine familiarizat atat cu distanta (10 km) cat si cu alergatul pe timp de noapte. S-a dovedit insa ca pe langa ritm si rezistenta, am nevoie si de un pic de tehnica de sprint pe final. Notat. Urmatorul pas: semimaraton, apoi alergari montane…
Pentru mine, primeaza beneficiile psihice ale alergarii (dupa a 3-a tura te simti ca apartii unei tagme, si spui tuturor cu mandrie ca esti alergator), insa are si niste beneficii fizice deloc de neglijat. Pe langa rezistenta sporita si senzatia generala de bine, ajungi sa slabesti ca prin farmec (desi nu mi-am propus asta neaparat), creste imunitatea, se ascut simturile (verificat!) si nu in ultimul rand, creste discernamantul cu privire la ce mananci si ce bei.
Si aici vroiam sa ajung. Cu ce vin te recompensezi dupa o tura reusita? De obicei, dupa o tura esti deshidratat, si ai pierdut o cantitate importanta de minerale prin transpiratie. Apa singura nu va asigura inlocuirea mineralelor pierdute. Bineinteles, exista bauturi isotonice, dar …ele nu fac obiectul blogului de fata 🙂 De asemenea, nu este recomandat sa mananci ceva greu si consistent imediat dupa alergare, ci mai degraba alimente usoare, bogate in carbohidrati si minerale. Pentru mine, vinul de dupa alergare va fi intotdeauna un vin alb. Taninii si continutul ceva mai ridicat de alcool din cele mai multe vinuri rosii nu fac decat sa sporeasca senzatia de deshidratare. De asemenea, ma uit dupa un vin proaspat, nebaricat, cu aciditate inalta, arome din gama ierboasa-citrica, si o senzatie generala de crispy. E de la sine inteles ca trebuie sa fie rece, si alternativ dupa fiecare pahar de vin sa bei o cantitate dubla de apa. Dupa multe trials and errors (de care nu ma plang), am gasit doua vinuri carora le dau blagoslovirea alergatorului:
Bauer Sauvigonasse Dragasani
–Sauvignonasse, Crama Bauer: fie ca e 2013, sau mai recentul 2014, acest vin este un instant pleaser pentru insetatul alergator. Aromele discrete, consistenta supla, aciditatea inalta si bine integrata, procentul discret de alcool, plus senzatia generala de baubilitate ii castiga binemeritat acest loc;
–Sauvignon Blanc, Crama La Salina, Issa 2014: daca cumva il mai gasiti pe piata, faceti-va stocuri, pentru ca aceasta prima recolta de pe dealurile de langa Turda are de toate pentru cei activi fizic: aciditate, arome fresh, senzatie generala citric-racoritoare, si un postgust usor mentolat.
Cu siguranta acestea nu sunt singurele, si astept sugestii pentru completarea listei de vinuri pe placul alergatorilor.
Issa Sauvignon Blanc
Vinul din Cluj 
I-ote, bre, că nu sunt singurul care-și pierde vremea timpul prin online. Diferența este că, în comparație cu alții (nu dăm nume, persoane importante) nu am dureri de cap după consumarea vinului. Deh, vinul nu se bea, ci se savurează.
Spor la Red Bull și la băut vin rece după 10 km de alergat. Cei care au alergat maratonul stiu cum se pregateste cursa si, mai ales, cum trebuie tratat organismul dupa cursa. Mă opresc aici… ca să nu consum orzul pe gâște.
Deci, nu a fost o glumă. Poți răspunde că nu te-a înjurat nimeni. Chiar aș fi curios să aflu acele detalii necesare.
Ha, ha, ha! M-am crăcănat de râs. Auzi, să bei IMEDIAT după o alergare de 6-10 km (1) vin (fie el și alb) care să fie (2) rece și (3) asociat cu o cantitate dublă de apă. Doamne, Maica Domnului, mare e grădina ta.
Hai să le luăm pe rând ca să nu fiu acuzat aiurea.
1. Chiar și după 6 km (nu mai zic de 10 km) organismul este obosit, indiferent de antrenamentul pe care-l ai. Cu un pahar de vin i-ai pus capac. Inima pompează sângele ca nebuna și alcoolul din vin va ajunge mult mai repede în sânge decât în cazurile normale. Te faci muci în doi timpi și trei mișcări chiar dacă mai balotezi ceva ușor.
2. Apoi, după o astfel de cursă, dacă bei ceva rece, în cel mai scurt timp vei avea gâtul în piuneze.
3. Să bei două pahare de apă după un pahar de vin este blasfemie. Cu atât mai mult cu cât vorbim de un comentator de vin cu state vechi pe internet.
Concluzia. Dacă nu aș ști că este vorba de tine aș fi zis că a scris un bețivan care nu mai rezistă câteva ore bune să-și revină după cursă pentru a se delecta cu un pahar de vin bun. Pentru mine este inexplicabil. Nu cumva ți-a spart cineva contul și a scris în numele tău să facă un pic de caterincă de și cu tine? Sau a fost vreo glumă de-a ta ca să ne vezi reacțiile? Punctele 2 și 3 denotă o prostie crasă și nu-mi vine nici acum să cred ceea ce văd scris.
Sigur nu este vreo glumă?
PS Dacă erai mai pe-aproape te antrenam eu pentru semimaraton. Cu acea ocazie te învățam mai multe.
Ti-as raspunde punctual, si cu toate detaliile necesare, daca comentariul ar fi formulat altfel. Insa prefer sa nu raspund injuriilor gratuite. Poate gasesti un alt blog unde poti sa deschizi o conversatie de nivelul asta.
Mihai, ia-o usor. Asa inteleg unii sa moara de grija altora si isi piarda timpul prin online. Deh…
Mai ales partea cu blasfemia m-a pus pe ganduri..
Partea cu doua pahare de apa dupa vin e „must”.
Si la mine care nu alerg, regula e un pahar de apa dupa/in timp cu unul de vin. Altfel e problema cu deshidratarea/durerile de cap a doua zi.