In fuga la Aiud
Saptamana trecuta pe vremea asta imi faceam recuperarea binemeritata dupa un weekend dedicat in intregime activitatilor fizice: duminica trecuta am scos bicicleta la inaintare la o tura de 26 km prin padurile din jurul Clujului. Asta dupa ce , cu o zi inainte, am alergat primul semi-maraton din acest sezon, la Aiud.
Aiud maraton 2016
Aiud Maraton este un eveniment care a bifat cea de-a doua editie si a aliniat la start un numar surprinzator de mare de alergatori, multi veniti de la peste 100 km distanta ca sa-si dezmorteasca picioarele pentru inceputul de sezon. Eu am alergat pe traseul de semi-maraton (distanta totala 21.9 km), pe o vreme aproape ideala pentru alergare (cer inchis, plumburiu, dar vizibilitate larga, temperatura constanta 6-8 grade, fara vant si umiditate). Traseul propus de organizatori a fost abordabil insa provocator, cu un mix de suprafete -asfalt, drum pietruit, poteca prin padure, drum forestier, miriste, aratura, drum de tractoare, pajiste, drum comunal, etc.). Adica un traseu clasic de trail, cu niste urcari destul de serioase, dar si portiuni lungi aproape plate, unde s-a putut depasi cu usurinta.
pregatiri de start
Ma felicit si acum ca nu am intrerupt antrenamentul peste iarna, si mai ales ca am participat la cele 2 curse de cate 15 km din Faget din ianuarie, care mi-au permis sa abordez cu o relativa siguranta aceasta cursa. Desi am avut un start ceva mai lent decat as fi dorit, am reusit sa intru intr-un ritm constant pe la km 5, am abordat in forta urcarile, iar in a doua parte a cursei am reusit sa cresc ritmul, am depasit cateva grupuri mai lente, plus un sprint de mare angajament la final si un finish umar la umar cu un concurent cu vreo 10 ani mai tanar 🙂 Timp total: 2 ore 8 minute 30 secunde, si urmatorul obiectiv este evident -sa scad sub doua ore.
punct de realimentare cu branza 🙂
Retrospectiv privind, imi permit sa generalizez, si sa va impartasesc urmatoarea lista de ganduri ce trec prin mintea alergatorilor la finalul unei astfel de curse:
-o combinatie interesanta intre euforie si convingerea ca nu voi mai face asta. Niciodata;
-tentatia de a imbratisa pe cel/cea care-ti da medalia de finisher, oricat de transpirat ai fi;
-urcatul unei borduri devine ca o ascensiune pe Everest;
-odata ajuns acasa, dusul „de dupa” capata proportii epice;
-ai tendinta sa mananci orice pare comestibil imprejur;
-iei in considerare in mod serios sa porti a doua zi la serviciu medalia de finisher;
-cand te asezi in pat, adormi inainte de a atinge perna;
-chiar daca nu porti medalia, la birou arunci tuturor priviri de o calma superioritate.
Si inevitabil …in maxim 2 zile te inscrii deja la urmatoarea cursa.
De la Aiud am adus, pe langa medalie, si acest Traminer demisec 2014, de la Pivnitele Takacs, ca sa-mi tina companie pe drumul spre casa, si apoi la festinul binemeritat. Festin care a fost simplu si bogat in calorii -pastrav in crusta de malai, alaturi de cartofi aurii si mujdei de usturoi. Iar pentru vin a fost o treaba mult mai usoara sa domoleasca aceste arome rustice si rumene, decat pentru mine sa termin cursa. Ajutat de restul de zahar destul de sesizabil, a tinut sub control usturoiul, iar aciditatea a facut fata cu brio pestelui prajit cu cartofilor. Aromele de peltea de trandafiri si gem de corcoduse au venit ca un bonus.
Vinul din Cluj 