Mica vulcaniada
„…drumu-i plin de fum, fumu-i plin de scrum, foc ardea” zice vorba cantecului. Si zau ca metafora era cat pe ce sa se transforme in realitate la cursa din weekend-ul trecut. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o alergare de relaxare, de placere, inghesuita intre doua curse solicitante (triatlonul Endurace de acum doua saptamani, si Ciucas X3 de sambata asta), s-a transformat intr-o adevarata explorare julesverniana.
N-am gasit chiar foc si scrum, ci de-a dreptul un vulcan (stins, e adevarat…), si un peisaj martian -un crater destul de adanc, sapat in cenusa rosie vulcanica, coloane de bazalt, bolovani uriasi imprastiati parca de o forta cosmica pe tot platoul. In plus, caldura care iradia din toate partile s-a apropiat destul de mult de experienta unei aselenizari.
Gorun Trail Race, Mercheasa, 2016
Ne-am aliniat vreo suta si ceva de alergatori la startul cursei de la Mercheasa, Gorun Trail, cursa care promitea sa ne poarte pe dealurile impadurite, printre sate sasesti, pasuni largi, biserici fortificare si peisaje pastorale. Am primit mai mult decat atat, am primit o adevarata calatorie in timp, o imersiune atat istorica, cat si geologica. Traseul de 30 km a fost de tip bucla, cu plecare din satul Mercheasa spre Racos si retur, si a reusit sa fie suficient de variat cat sa ne tina in priza, dar suficient de solicitant incat sa nu se transforme in drumetie. Vreo doi kilometri de drum prafuit au fost urmati de o urcare lunga si serpuita pe dealuri, prin pasuni impadurite cu stejari seculari; l-am salutat din mers pe cel mai batran gorun de la noi, venerabilul de peste 900 de ani, inconjurat de frati la fel de „tineri” ca si el, am traversat pasuni interminabile si plaiuri inflorite, ca apoi brusc sa dam de craterul stins al vulcanului, langa Racos. Aici, intr-o succesiune rapida am trecut pe langa Lacul de Smarald din fosta cariera, Coloanele de Bazalt, coborarea in craterul propriu-zis, si apoi refacerea traseului la intoarcere. Transilvania, mereu surprinzatoare…
Traseul a fost presarat din belsug cu voluntari, marcaje, patrule pe bicicleta, puncte de hidratare, si a fost alergabil in cea mai mare parte. Atat de alergabil, incat dupa kilometrul 5 am renuntat la planul de a face o cursa usoara si am inceput sa depasesc intr-o veselie, insa pe intoarcere am lasat-o totusi mai moale. Pentru prima data am prins niste crampe nesuferite in ambele gambe, asa ca am redus mult viteza pe ultimii kilometri, si m-am prabusit direct pe mesele de masaj ale celor de la Kinektik Plus, care m-au remodelat suficient cat sa-mi revina pofta de mancare. (Glumesc, pofta de mancare nu mi-a scazut niciodata 🙂 ) Bulzul de la sosire, spalat din belsug cu bere, a fost mai mult decat binevenit. Rezultat final multumitor, tinand cont de crampe.
Sancerre, Sauvignon
Si daca tot am alercat printre roci si minerale, acasa m-a asteptat un Sauvignon de pe valea Loirei, un Sancerre 2015 mineral si vegetal. Incredibil de racoritor datorita aciditatii inalte si aromelor amarui, e totusi un vin cu ceva complexitate -descoperim note de salcam uscat si pere de vara sub impresia initiala de cremene, de roca uda. Usor aerisit in pahar, isi arata textura de corpolenta medie, fina, bine inchegata. Il mai incalzim inca un pic in pahar si mineralitatea si asprimea se diminueaza, vinul se transforma intr-o pajiste inflorita, domina notele florate invaluitoare. E un vin la fel de schimbator ca si peisajele din cursa, dar cu ceva surprinzator dupa fiecare colt. Sau inghititura.
Vinul din Cluj 