Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

X3


Start cu Rammstein in boxe? Finish cu batai de tobe? Peste 1000 de alergatori aliniati la start? Probabil cel mai dificil semimaraton montan de la noi? Organizare de invidiat? E clar, am fost la Ciucas x3 weekend-ul trecut. O cursa care ar trebui sa se afle la loc de cinste pe wishlist-ul oricarui pasionat de trail running. Pentru ca are de toate -anticipez eu intrebarea- pentru ca de fapt sunt trei curse reunite in acelasi eveniment: semimaraton, maraton si ultra. Partea faina e ca fiecare cursa are identitatea ei proprie, nu sunt pur si simplu „varianta mai lunga” ori „versiunea scurtata” a unui traseu de baza. Traseul ultramaratonului (105 km -probabil cel mai lung de la noi) te poarta prin trei masive muntoase; maratonul e o adevarata proba de forta cu alternare de urcari lungi si coborari rapide.

varful Ciucas de pe traseu

varful Ciucas de pe traseu

Iar semimaratonul e epic -practic dupa primii 2 km relativ la acelasi nivel, incepe celebra urcare pe creasta Zaganu-Gropsoarele, care in mai putin de 6 km insumeaza aproape toata diferenta de nivel  de 1200 m a traseului. O urcare lunga, abrupta si foarte abrupta, inselatoare, care atunci cand pare ca se termina iti arata o noua panta dupa varful aparent. Dar iesirea in creasta merita tot efortul, cu panorame noi la fiecare pas, plaiuri largi intretaiate de portiuni ceva mai tehnice, stancoase, carari foarte alergabile urmate brusc de cotituri prin desisuri. In plus adevarata provocare a traseului e lipsa vreunui punct de hidratare de la km 4 la 12.5 … ceea ce e o adevarata piatra de incercare, in special in zile calduroase. La cabana Ciucas (punct comun pentru toate traseele) ne-a aseptat un adevarat festin -apa, isotonic, cola, dulciuri, gustari sarate, masline, castraveti murati -doar niste slana mai lipsea😉 Apoi a urmat o coborare pe masura urcarii, trecand brusc de la climatul alpin de la cabana la cel subtropical si umed din vale…

traseu semimaraton Ciucasx3

traseu semimaraton Ciucasx3

Fata de alte curse, n-am mai avut de data asta emotiile legate de deplasarea la start, preluarea kit-ului, rezervari de cazare, locuri in masina, gestiunea bagajelor, etc. Am avut privilegiul de a beneficia de intreaga masinarie logistica a unei corporatii, si totul a decurs lin si fara emotii, multumita colegilor de serviciu care au „inverzit” din plin locul. Si apropo de organizare, cu sau fara corporatie si sponsori, evenimentul a fost foarte bine organizat, cu un kit generos si customizabil, voluntari saritori, informatii detaliate, plus acele mici detalii care arata ca organizatorii stiu nevoile alergatorilor  -de exemplu, la ridicarea numarului am fost intrebat daca doresc sa-l prind cu ace de siguranta, ori cu elastic…

start la Ciucasx3

start la Ciucasx3

Nu la fel de bine a decurs cursa mea propriu-zisa. Am resimtit din plin oboseala acumulata in ultimele saptamani -cu 4 curse in ultimele 5 weekenduri. Am pornit neglijent cu prea putina apa, ceea ce m-a lasat fara vlaga tocmai sus in creasta, unde as fi putut sa recuperez timpul slab pe urcare. M-am reintalnit si cu vechile mele cunostinte, crampele in gambe, care s-au activat imediat de la combinatia urcare+oboseala+deshidratare+ritm prea rapid. Eram aproape sigur pe un timp sub 3 h, dar am fost mult mai sus… De aceea iubesc alergarile la munte, iti arata exact unde esti si cat poti, si te aduc la realitate fara ocolisuri. Ajustarea la realitate poate fi neplacuta, mai ales atunci cand, dus de euforia unor curse terminate cu rezultate bune, ma bazez ca mai pot trage de mine inca o cursa. Dar n-ai cum sa pacalesti Ciucasul. M-a pus la punct, si mi-am invatat lectia. Pentru MPC ma pregatesc serios.

M-am hidratat din plin la sosire cu berea Zaganu -un sponsor binevenit, practic vecin de-al zonei, care a adus „a touch of class” evenimentului. Caci una e sa te bucuri la final de o bere, si alta e sa savurezi o Zaganu artizanala, proaspat adusa de la fabrica din apropiere. Simti cumva ca faci parte dintre cei alesi, dintr-un club select. Chiar daca esti transpirat, plin de praf si julituri, si in general arati de parca te-ar fi mestecat un urs, berea asta parca te scoate din anonimat, si vezi lucrurile mult mai filozofic, mai detasat. Sa fie de la spuma consistenta? de la textura densa si culoarea aramiu-inchis? de la hameiul intepator si amarui? Si ce daca inca cateva sute de obositi beau aceeasi bere din aceleasi pahare? Esti unic, la fel ca ei!

o Zaganu binemeritata

o Zaganu binemeritata

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 13 Septembrie 2016 by in alergare, bere and tagged , , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,479 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: