Din cand in cand imi mai caut refugiul de caldura verii clujene, si atunci incerc sa gasesc inaltimile. Iar mai la indemana decat excursiile la munte, oricat de dezirabile ar fi, sunt excursiile pe o terasa rooftop, despre care mai povesteam si cu alte prilejuri. Terasa cochet localizata in centrul orasului, cu panorame frumoase si inedite, garnisita cu apusuri de soare si rasarituri de luna, si mai ales cu iubitori de vinuri, gata oricand sa-mi asculte povestile.
De data asta insa -apropo de munti- vinurile au reprezentat doar jumatate din atractia serii respective, au deschis conversatia, ca sa zic asa. Tema a fost cel putin inedita –munti si inaltimi– pentru ca atractia serii a fost o proiectie de fotografii cu si despre munti. Ce provocare, asadar, sa incerc sa gasesc o legatura intre vinuri si alpinism! Mi-am pus serios imaginatia la lucru, incercand sa anticipez ce fel de imagini si ce povesti ne va prezenta Mihnea.
Daca nu il stiti, ar trebui, pentru ca e o enciclopedie ambulata de povesti, experiente, sfaturi si anecdote despre munte, si toate ilustrate din belsug cu imagini care de care mai „apetisante”. In calitate de fost montagnard, si actual alergator montan, aproape ca am salivat (metaforic vorbind) urmarind panorame de pe varfurile Carpatilor, Alpilor, si a altor masive exotice.
Sper ca si participantii au salivat (la propriu, de data asta), in urma selectiei de vinuri pe care am propus-o. Evident ca sunt dificil de gasit vinuri romanesti de la munte propriu-zise; cele mai inalte vii de la noi sunt parca pe la vreo 800 m altitudine, fata de cele la peste 1500 m din Chile ori Argentina… De aceea, am facut selectia la modul metaforic: am cautat prospetime -ca si aerul de la munte (Young Liliac), panorame gustative (Grasa de Cotnari sec -Casa de Vinuri Cotnari), contraste si intensitate (Feteasca Regala Gramma 2013), asprimea stancilor si …bolovanilor (Cabernet Castel Bolovanu).
Iar sticlele s-au golit mai repede decat ai zice …2544 m altitudine (Vf. Moldoveanu)!