Nu vinul, ci vecinul! Ah, aceasta …substanta, adorata si urata deopotriva, cu miros divin de cizma veche si transpirata macerata intr-un grajd, cu consistenta moale, densa si usor lipicioasa, cu gust intepator ce aduce a trufe albe, dar totusi delicat ca siropul de trandafiri, cu praful alb-roscat de mucegai ce acopera coaja subtire… Cum o scot din frigider, din straturile in care e impachetata, si deja izul specific incepe sa patrunda in par si in perdele, persistent.. Musafirii vor sti cu siguranta ca intra intr-o casa in care se mananca Nasal…
Vinul? Parca e roua de pe aripile ingerasilor somnorosi si bucalati, treziti de zumzetul buburuzelor si de mirosul lacramioarelor intr-o dimineata insorita de duminica, delicat ca puful de pe spatele puilor de lebada, de culoarea timida a buzelor de domnisoara, dar incisiv si vioi ca un vant de primavara.
Impreuna? It’s chemistry…