Initial am pornit cu cinci. Hai sa fie rotund, sa fie sase, zic. Repede s-au facut sapte, ca am mai gasit o surpriza, si apoi nu stiu ce s-a mai intamplat, de s-a ajuns in situatia de fata: noua Chardonnay-uri, tremurand de emotie, vorbind limbi de pe patru continente, aliniate la „grila de start” de la Bruno Wine Bar.

Doua ore mai tarziu, ele- goale, transpirate si obosite (sticlele!!), noi -vorbareti si ceva mai stiutori in ale Chardonnay-ului, plus cu o idee cat de cat clara despre ce ne poate place, ce nu ne place la acest soi, si ce sa comandam cand vedem numele acestui soi scris pe meniu in dreptul unei sticle de vin.

Caci intr-un final, asta e scopul acestui gen de degustari: sa ne punem in pielea consumatorului obisnuit, care studiaza un meniu unde gaseste o selectie de ani, producatori, regiuni si stiluri, si trebuie sa navigheze printre ele, avand macar cateva repere gustative, ca sa nu se faca complet de ras, ori mai rau, sa bea un vin care se afla la punctul opus al preferintelor sale.

analizand vinurile

degustare la Bruno

Iar selectia pregatita a acoperit, dupa cum ziceam, patru continente. Am lasat intentionat Franta la o parte, deoarece Chardonnay-urile de acolo merita o discutie aparte. La sfarsit, ne-am incumentat sa dam niste note, nu neaparat pentru a stabili cel mai bun vin, ci pentru a vedea cam care sunt directiile si preferintele.

Romania a fost reprezentata de: Ana 2011 de la Jidvei , Terra Romana 2012 de la SERVE, si Sole 2012 de la Recas, Australia de Yellow Tail 2012, SUA de Woodbridge Mondavi 2012, iar Africa de Sud de Nederburg 2012. In afara de cel de la Jidvei, care a fost putin obosit si pe o panta descendenta, toate au fost vioaie si reprezentative pentru stilurile respective.

La sfarsit au mai aparut trei surprize, care au impartit audienta in trei tabere, nevand decat o sticla din fiecare: Leat 6500 din 2012, de la M1. Crama Atelier, un Chardonnay italian din Piemonte, si un francez generic din Languedoc.

Ma asteptam ca intr-o astfel de degustare aglomerata publicul sa-l favorieze pe cel mai aromet si mai intens, insa s-au conturat clar zonele de preferinta, iar degustatorii s-au polarizat clar spre un stil sau altul. Personal, eu nu m-am putut hotari asupra unui favorit, asa ca pun la egalitate Terra Romana 2012 -pentru finete, eleganta, integrare, si Leat 6500 2012, pentru complexitate, adancime si amplitudine.