Bauer de toamna

De cateva zile, in Cluj ploaia pare determinata sa incurce toate planurile, sa dea peste cap programari si intalniri, sa intarzie proiecte si trafic, si in general sa faca treburile mult mai complicate si mai obositoare. Ploaia nu i-a intors din drum insa nici pe iubitorii de vinuri, determinati sa vina la degustare, si nici pe comitetul de reprezentanti ai Cramei Bauer, care au batut drumul Clujului plecati taman din mijlocul culesului, gata sa-si insire vinurile prin paharele respectabililor degustatori.

Bauer la degustare

Asa ca ploaie sau nu, intarziere sau nu, am baut pe indelete vinurile Bauer si am ascultat povesti din Dragasani. Lucru departe de a fi neplacut, dealtfel. Povesti despre vie, despre anul agricol foarte dificil, despre culesul care nu e incheiat nici in momentul acesta, despre vinuri si vinuri:

–Cramposie Selectionata 2013. Cu 25g zahar/l si aciditate totala peste 7g/litru, e un vin pe cat de simplu de baut, pe atat de dificil de incadrat intr-o categorie din cele cu care suntem obisnuiti: e prea vioi sa fie de desert, in ciuda aromelor dulci evidente, dar in acelasi timp e prea corpolent sa fie pus la inceputul mesei, chiar daca are aciditatea si prospetimea necesara. Ca sa fiu impaciuitor, eu zic ca e un vin pentru toate momentele mesei, poate cu exceptia fripturii. Pastreaza aromele ierboase ale Cramposiei, aducand un plus de greutate si consistenta. Fata de cea din 2012 are totusi mai multa prospetime si un profil mai citric;

discutii despre vinuri

–Sauvignonasse 2013 (ori Gros Sauvignon, ori Sauvignon, ori Friuliano, num mai este numit prin alte parti ale lumii, sau chiar adesea confundat cu Sauvignon Blanc (din comoditate, zic eu). Mai acid, mai aspru si mai verde decat cel de 2012, este mineral pana in fudul oaselor, cu arome discrete, timide, aciditate inalta si un postgust scurt , amarui, racoritor. Este genul de vin din care, rece fiind, bei vara jumatate de sticla inainte de a te intreba ce este;

–Sauvignon Blanc 2013: fara exagerare, poate fi pus in panoplia exemplarelor frumoase, de trofeu, ale vinurilor din acest soi din Romania. E facut intr-un stil inconfundabil -plesneste de verdeata si de fructe verzi, crocant de-ti vine sa-l musti, zesty cum spun americanii. Corpul are o buna consistenta, ce echilibreaza aciditatea ridicata, iar aromele au o continuitate uniforma din nas pana in postgust. La o explorare mai atenta apar si nuante mai fine, de musetel, de cimbru, si chiar de iasomie. Merita inca tinut vreo 2-3 ani, pentru finisare si mai multa complexitate;

natura statica cu Bauer si flori

–Rose 2013, din Negru de Dragasani. Prospetime din plin, insa profil aromatic mai degraba fragil si retinut, caracterizat de coacaze rosii si nuante vegetal-amarui, de frunza de muscata. E un vin mai degraba discret, neinvaziv, care nu iese in fata, dar poate si fie un bun companion de discutii;

Negru…Rose

–Feteasca Neagra 2013, mostra din baric. Prima Feteasca Neagra scoasa sub eticheta acestei crame, si probabil printre putinele din Dragasani. Vinificarea a fost facuta amintind de un Pinot Noir -pentru a conserva aromele primare si aciditatea, si pentru a tine taninii sub control. In acest moment, imbuteliat doar pentru acest eveniment, vinul se prezinta cu o culoare cerneloasa, violaceu-inchisa. Nasul este inca aspru, cu tuse evidente de coaja de nuca verde, lemn afumat, sub care se simte pruna afumata si cireasa salbatica. In gura are o buna consistenta, concentrata in atac, care se subtiaza treptat spre final, unde aciditatea iese din cadru. Tinand cont ca va mai sta inca 3-4 luni la butoi si apoi inca tot cam atat la sticla, anticipez ca asperitatile se vor finisa si corpul se va mai inchega. Din punct de vedere aromatic si al taninilor este foarte promitator, si recomand, chiar si dupa lansare, o pastrare de vreo 6 luni. Deci, pentru Craciunul urmator 😉

proba de baric

–Petit Verdot 2013, mostra din baric. Cunoscand ce monstru aspru, obtuz, ursuz si taninos a fost precedentul, am fost surprins sa gasesc in pahar un vin -tanar si nefiniat, e adevarat- dar abordabil, relativ deschis, cu ceva complexitate si o buna integrare a fructului cu baricul. Are un profil aromatic cald-sangvinic, cu tuse de afumatura si pastrama, alternand cu nuante verzi-amarui, o consistenta densa fara sa fie groaie, si un postgust aglomerat. Aceeasi recomandare de pastrare ca si la Feteasca Neagra, plus o aerisire generoasa.

Feteasca Neagra si Petit Verdot Bauer

Observ la aceste vinuri (cel putin la cele albe), pe langa nota evidenta de originalitate, data de vinificarea voit „de nisa”, si o buna reflectare a caracteristicilor anului viticol. Sauvignon Blanc-ul are si ceva potential de pastrare, ca sa nu vorbim de cele rosii, unde invechirea este practic obligatorie. Cine are rabdare, bineinteles.