Printul si Soarele
Degustarea programata la Corelli a avut greutate: mai putin prin prisma numarului de vinuri prezentate -doar doua- si mai mult prin
masivitatea si personalitatea fiecaruia dintre actori. Ca intr-o epopee greaca, solitari si angajati complet, fiecare dintre vinuri si-a etalat puterea, barbatia, iuteala, sclipirile si …intelepciunea.
Merlotul din 2007, sec, cu numele de Prince Matei vine de la Vinarte in Dealu Mare. Genealogia e remarcabila, are frati mai mari nobili si ilustri, si verisori cu notorietate (Prince Mircea). Asadar asteptarile de la care porneste degustarea sunt destul de mari, si recenziile primite (aici si aici si in alte locuri) in obliga sa performeze. E un vin de structura mai mult decat de aroma si buchet, un vin care merita desfacut pe toate fetele si priceput pe indelete.
Mirosul se compune din clasicele parti: primul nas e direct si invaluitor, de visina si ceva coacaze. Este imbracat apoi de un iz mai profund de condimente si cacao, pentru ca al treilea nas sa fie lemnos si amarui. Este persistent si prietenos, si se deschide frumos in pahar pe masura ce se aeriseste.
Tot in acelasi registru este compus si corpul; atacul e taninos, cu senzatii bine conturate care umplu fiecare colt al gurii. Bogatia de senzatii diverse ale corpului -visina, pruna, mirodenii frumos imbinate cu notele baricului- merita explorata pe indelete, prin inghitituri scurte si circumferinte largi prin gura. Apare in final si acea nota atat de draga mie de frunza aspra de nuc, completata de rom.
Surprinzator, in ciuda structurii si masivitatii, mi se pare un vin foarte friendly cu preparatele culinare -il vad excelent la un aperitiv generos cu platouri de afumaturi si tartine cu pate, sau la felul principal cu „shepperd’s pie” (placinta cu carne la cuptor).
Cabernet Sauvignon Soare de la Samburesti, anul 2005, DOC-CMD. Mult mai inchis si retinut, nasul este domol de ardei verde,
ceva coacaze, piper. Dupa aerare in pahar se mai simt niste ciuperci uscate si cutie de lemn. Anii petrecuti in baric si apoi la sticla isi spun cuvantul, culoarea a evoluat mult spre rubiniu-stacojiu, asemanatoare cu catifeaua veche, cu o pronuntata bordura caramizie. O culoare eleganta, aratand un vin care este in puctul maxim al evolutiei.
Gustativ pare mult mai maleabil, datorita taninilor foarte fini si discreti, care abia mangaie palatul. Fapt surprinzator pentru un Cabernet din celebrul terroir de la Samburesti, dar explicabil prin lungul timp petrecut la sticla. Corpul este schimbator, si tonalitatile vin in valuri -niste fructe si samburi, apoi ceva piele discreta, apoi lemn ud si paine prajita, si tot asa. Dansul acesta printre arome este captivant, te face sa tii paharul mai mult la nas decat la gura. Finalul e aromatic dar fara sa fie exagerat -cu nucsoara, oregano, vanilie.
Deschis si solar acest vin, isi merita numele prin caldura aromatica pe care o degaja, prin finetea taninilor si varietatea aromelor. Un vin bogat ca o zi de vara, trebuie tratat ca atare: deschis din vreme, lasat sa se inalte, si apoi caldura lui interna se va elibera. Descrieri cam in acelasi ton aici, aici, aici , aici .
Vinurile au fost prezentate profesionist, beneficiind de serviciile somelierului Stefan Stelian. Ca in orice mica adunare de pasionati ai vinului, discutiile nu au lipsit, vinul si alaturarile sale fiind intoarse pe toate fetele. Este mereu surprinzator cat de captivante si implicate pot sa fie spiritele pasionatilor, la un pahar de vin bun. In special pentru ca am fost alaturi de confratele Berbecutio, al carui articol despre degustare il astept cu interes.
Au mai urmat dupa degustarea propriu-zisa, cu multe vorbe si povesti:
un Shiraz din Chile, Concha y Toro, greu la inceput (din sticla abia deschisa), incleiat in gemuri si creme de fructe; lasat in pahar si invartit bine vreo 10-15 minute se mai intinde, capata flexibilitate, crusta se rupe si apar pulpe de fruct proaspat si zemos (prune dulci, afine), cu un fundal cernelos, iodat. Atacului ii lipseste astringenta, este dulceag si onctuos, inveleste limba ca o peltea; corpul e sustinut de niste tanini domoli ca si valurile Pacificului. Se simte si pe esofag dupa inghitire, lasa o pelicula fina si moale
E un vin de vorba, care inseala prin dulceata si dezleaga limbile, ingreuneaza reactiile si incetineste gesturile -povestesti jumatate din intamplare pana duci paharul la gura.
La incheierea serii, pentru trezire si introspectie am incercat un Tempranillo 100% de la Torres, nebaricat. Vin pamantos, noduros,
cu miros de feriga, muschi, pamant batatorit si piele de animal. Un vin teluric si aspru, cu note crude de sfecla si hrean suprapuse peste prune si rodii. Finalul foarte condimentat (ardei cayenne, piper verde, cimbru) lasa o senzatie destul de arzatoare in gat, si te trezeste din eventuala melancolie a orei tarzii de inchidere.
Vinul din Cluj 