Budureasca á la Cluj
Unele lucruri pur si simplu se potrivesc, se ingemaneaza, arata mai bine impreuna. Exista o bogata literatura dedicata asocierii intre vinuri si preparate culinare, cu reguli, exceptii, opinii separate, etc. Se intampla cateodata, tinand sau nu cont de reguli, sa se nimereasca o asociere care pur si simplu merge bine.
Am intalnit pana acum in mai multe momente astfel de combinatii fericite, una din ele chiar zilele trecute: varza á la Cluj cu Feteasca Neagra Budureasca 2010.
Varza á la Cluj (sau varza clujasca -cum o numea clasicul R.A. Roman) este un preparat prin excelenta casnic si gospodinesc; chiar si acum, desi exista restaurante care servesc preparatul in diverse feluri, fiecare familie respectabila are propria reteta, traditie si ingredient secret aparat cu ferocitate. De fapt, chiar si retetele scrise „oficiale” sunt mai mult orientative (aici si aici -mie mi-a placut de aici).
Textura si greutatea preparatului depinde de multi factori (cat de acra e varza, cat de grasa carnea, daca e calita, daca s-a pus bulion, etc.) si in consecinta si asocierea cu vinul trebuie facuta ad-hoc, cu preparatul in fata. Mostra curenta fiind din categoria „medium-light”, s-a potrivit un vin cu textura calma, fina, fara asperitati si arome bruste, care mai mult sa sustina si sa impinga inainte gusturile preparatului.
Feteasca Neagra de fata este din 2010, demisec, DOC Dealu Mare, CMD, 13.5% alcool, produsa de Budureasca. Culoarea in pahar este rosie intensa, cu urme violacee, limpede. Fata de surorile din anii precedenti, nasul este fin si discret: visine, prune proaspete, miez de paine; dupa rotirea in pahar nu apar mai multe arome, si doar capata intensitate cele remarcate deja.
In gura tanini sunt fini si discreti, cu intepaturi mici si delicate pe gingii; la gust nu sunt prea copti, au unele note verzi. Gustul etaleaza note de visina, lemn uscat, ceva coacaze, de consistenta medie. Este mai degraba invaluitor si echilibrat decat intens si extractiv. Postgustul este amarui, cu note de nuca verde.
Vinul e din categoria „de incredere”, corect si direct, remarcandu-se mai ales prin potrivirea cu mancarea: a pus in valoare aromele dulcege ale carnii si orezului, completandu-se cu afumatura si varza acra. Nici nu a incercat sa domine gustativ, mai degraba a curatat papilele si limba in asteptarea urmatoarei imbucaturi. 3 dopuri.
Sunt curios cum se vor prezenta si noile vinuri care am auzit ca se vor lansa primavara asta -sper ca vor participa la Provino de la Cluj si la concursul dedicat vinurilor romanesti.
Vinul din Cluj 
Pe Tarom, la pahare de plastic, nu i-ai fi dat un dop 😦
Iar mi-am amintit ce natie ieftina suntem.
FN Origini in opinia mea are vreo 3 dopuri peste demisecul de fata. Sa te vad atunci pe unde scoti camasa :)). Trebuie sa ceri aprobare de la Parker sa lungesti scala…
Acuma, vinurile in avion sunt un subiect aparte (cred ca am scris la un moment dat despre asta) -altitudinea si diferenta de presiune altereaza gustul, asa ca nu m-as baga sa punctez ce am baut pe sus 🙂 Paharele de plastic sunt un rau necesar -bine ca nu servesc in cele de hartie cerata!
Punctajul e relativ, si a fost influentat de preparatul alaturat -ceea ce am incercat sa subliniez e ca impreuna au dat mai bine decat doar vinul luat individual. Sau poate imi era foame pur si simplu 🙂