Am ajuns sa mai cumpar vinuri si din supermarket, printre diferite evenimente, degustari, verticale si vizite la crame. Dupa un sir de experiente dezamagitoare sau de-a dreptul frustrante am redus mult ponderea acestui canal de aprovizionare, insa nu poate fi contestat factorul comoditate: pui in cos rosiile, macaroanele, detergentul de vase si deodorantul, si o sticla-doua de vin, in drum spre casierie. Am selectionat astfel doua sticle care imi faceau cu ochiul de pe raft de ceva vreme, si eram curios sa le incerc. Deja am mentionat gama de pret in titlu; nu m-am hazardat sa intru in categoria „sub 10 lei”.
Rosul este un Pinot Noir din 2009, produs de Cramele Halewood intr-o gama numita Studio. Am vazut aceste vinuri doar in Lidl, ceea ce ma face sa cred ca gama respectiva este dedicata acestui lant de magazine; destul de larga altfel, avand vreo trei rosii si patru albe. Cu un raft mai jos in acelasi magazin am gasit un alb italian, cu denumirea generica Soave classico, din 2010, produs de Torre del Castello; probabil tot cu „dedicatie” pentru Lidl -figura 1. Fara multe ceremonii si pregatiri prealabile, le-am deschis si le-am turnat in pahare.
Pinot Noir-ul are o culoare visinie destul de densa, insa limpede si fara urme de imbatranire. Nasul e cu cirese coapte, din cele
timpurii, si o mica urma de lemn, bine mascata. Corpul aduce in plus niste consistenta, cu gust de para untoasa, aciditate placuta pe cerul gurii si tanini doar cat trebuie sa reaminteasca ca e vorba de un vin rosu. Postgustul cam scurt vireaza spre amarui fara sa fie neplacut, cu niste masline negre -dupa cum se observa in figura 2.
Italianul nu-si declara soiurile care intra in compozitie, si incanta privirea cu o culoare galben-verzui palida perfecta, parca luata din catalog. Sub nasul destul de generic -cu citricele de rigoare, iarba proaspata si mar verde- se ascunde un corp destul de plin. Aciditatea nu e ridicata, dar face fata unor arome de mere verzi si pere untoase (Williams). Postgustul, ca si la vinul de mai sus, e destul de scurt si domina maslinele -verzi de data asta.
Sunt vinuri simple, directe si fara ascunzisuri; cele doua-trei arome sunt clar conturate si greu de confundat, corpul de consistenta medie se evidentiaza cel mai bine cam la 12-14 grade; le notez cu 3 dopuri pe fiecare. Practic, facand un rezumat, aromele, consistenta si aciditatea pot fi ilustrate conform figurii de mai jos.
Într-un timp gama Studio era de găsit la Carrefour. Dar de un an-doi nu am mai văzut-o. Am să dau o tură pe la Lidl…
Probabil e vorba despre aceleasi vinuri -2009 si 2010. Au si un vin alb licoros, interesant.