Monsieur Hulot al vinurilor frantuzesti
Domaine Garreliere
Monsieur Hulot este un personaj de filme frantuzesti din anii ’50-’60, produs si jucat de putin intelesul om de film Jaques Tati. Avand o istorie romantata de familie in spate, Jaques Tati face parte din generatia celor care ne-au oferit personaje nemuritoare ale cinematografiei franceze din secolul XX -Alain Delon, Louis de Funes, Jean-Paul Belmondo, etc.
Mai putin cunoscut publicului roman (a fost omagiat si ecranizat la festivalul Comedy Cluj -fratele mai mic al TIFF-ului, in 2010), actorul si regizorul Jaques Tati a oferit culturii franceze un personaj comic la fel de emblematic ca si Charlie Chaplin si Oliver&Hardy pentru americani si Mr. Bean pentru britanici. Monsieur Hulot a aparut intr-o serie de patru filme intre 1953 si 1971, ilustrand un personaj de un comic aparte. Are ceva din expresivitatea actorilor din filmele mute si niste gesturi usor de recunoscut; e mai putin filozofic decat Chaplin, mai putin vulgar decat Mr. Bean, mai noir decat Oliver&Hardy, si in mod ciudat, mai contemporan decat toti. E usor pentru spectatorul de azi sa se regaseasca in gagurile, poticnelile si mutrele lui Hulot.
Vinul care mi-a inspirat aceasta asemanare este un Sauvignon din valea
Le Blanc de la Garreliere
Loarei, Tourraine mai precis (intre Tours si Poitiers). Le Blanc de la Garrelierere este un Sauvignon din 2011, produs de Domaine Garreliere, de pe o parcela cu vii in varsta de peste 25 de ani; producatorul aplica principiile agriculturii bio dinamice, si are certificarile de rigoare ale multitudinii de institutii care reglementeaza in Franta aceste aspecte.
Eticheta este una din cele mai simple si frumoase, imitand niste tuse de pensula in culori pastelate, amintind de faptul ca valea Loarei a reprezentat o constanta sursa de inspiratie pentru pictorii impresionisti. Aproape ca poate fi inramata.
Vinul, continuand metafora asemanarii cu Monsieur Hulot, iese clar in evidenta prin trasaturi si apucaturi, incat abia la sfarsit realizezi ca a fost un Sauvignon. Sa fie de vina aroma constanta de fum rece, perceptibila din nas pana in postgust? Senzatia de mina de creion de pe limba? Aciditatea verde, vibranta si picanta de-ti lacrimeaza ochii? Finalul in note de radacinoase -telina, pastarnac si ghimbir? Abia la o explorare mai amanuntita se pot identifica note florale mai apropiate de tipicitate -soc si tei, iarba grasa si mere de vara. Vinul e atat de sec, incat parca absoarbe zaharul din organism prin limba, si improspateaza imediat orice gura incleiata de vreun preparat mai uleios. As mai putea nota ca primeste o oarecare corpolenta dupa ce se incalzeste, insa mie mi-a placut aciditatea rece, taioasa si nemiloasa a vinului direct de la frigider.
Are totusi un „ceva” care integreaza toate elementele, le tine impreuna si le da coerenta, face ca vinul sa para sigur de sine si increzator. Cu siguranta va frapa niste gusturi mai „ortodoxe”, si intr-un fel e bine sa mai iesim din tipare. Cei pasionati de ezoterism pot gasi un bun subiect de discutie incercand sa descopere alinierea planetelor si stelelor la data culegerii strugurilor, a maturarii vinului, etc.
Sauvignon Tourraine, 2011
Eu am luat vinul de pe vin-de-vie.ro, iar pentru cei 44 de lei am primit o experienta interesanta si un vin pe care nu-l voi uita usor. Dealtfel, producatorul este foarte transparent cu preturile (absolut decente), exista pe site chiar si un bon de comanda.
Pingback: Degustare dupa dealuri | Vinul din Cluj