Cu curcan si cu purcel, am trecut peste Revel
Sa dam slava pentru aceasta pasare miraculoasa -curcanul- care tine loc cu succes de fleica de porc, cotlet de vitel, gratar de pui si cateodata chiar si de leguma in ssalate. Americanca romanizata pana la identificare, face fata ciorbelor si piftiilor, straluceste in tocanite, gratare si umpluturi, si in pauza se prezinta si la chiftele sau perisoare. Partitura preferata o joaca totusi la cuptor: ideal e curcanul intreg dupa moda americana, dar romanul econom si chibzuit alege totusi doar pieptul pentru friptura.
Destul totusi, ca un piept de curcan mediu are cam 4 kg, suficient cat sa hraneasca o masa de familisti cu ocazia Revelionului. Caci dupa o saptamana de slalom printre porcarii de toate felurile, o pauza era mai mult decat necesara, dar n-am avut inima sa ne indepartam prea tare de cuptor. Asa ca am ales pentru masa sarbatoreasca care se intinde pe doi ani o reteta de curcan la cuptor. Retete sunt nenumarate si omniprezente, eu am gasit o reteta simpla de curcan explicita, pe are am adaptat-o evident figiderului propriu: am renuntat la carnati si am adaugat niste dovlecei si un pastarnac feliat.
Mancare pentru Revelion
Dincolo de aparente, a fost o mancare cu adevarat sarbatoreasca , delicioasa pana la coate, care a cerut un vin pe masura. Impreunarea culinara a fost destul de inedita -o Cava Brut Gran Reserva de la Bohigas. In traducere, asta inseamna un vin spaniol spumant din regiunea Penedes (in apropiere de Barcelona) rezultat din cele trei soiuri traditionale pentru aceasta bautura –Macabeo, Parellada si Xarell.Lo, cu un mic adaos de Chardonnay (permis de reglementari). A fost o adevarata intrecere in gura care sa fie mai fina, frageda si aromata. Spumantul a tinut perfect piept …pieptului de curcan, aducand exact doza de aciditate si mineralitate necesara pentru a da aripi unei pasari altfel greoaie. Aromatic, citricele si fisticul au primul cuvant, in final venind si ceva migdale amare si pesmeti. Greseala mea a fost sa-l servesc mult prea rece, astfel ca abia dupa terminarea acestui fel de mancare a inceput sa-si arate toate aromele. Perlatie fina si destul de abundenta, culoare palida-verzuie, s-a potrivit si la un desert usor cu prajituri de casa.
Cava spumant spaniol
Ei, a doua zi, de Sfantul Vasile n-am mai scapat atat de usor, porcul revenind in mijlocul mesei sub forma unei fripturici, cu risotto si ardei copti si murati in otet. La asa o treaba, un Montepulciano a venit in ajutor vioi, acid si incisiv, dizolvand fibra fina a carnii, iar aromele fructate echilibrand dulceata orezului. O potrivire clasica si fara emotii, buna pentru o masa cu parintii, unde nu e bine sa vii cu inovatii si chestii inedite, in special la ocazii de sarbatoare. Pacea familiei a fost asadar salvata, iar noul an vino-culinar a inceput sub auspicii bune.
Montepulciano vin rosu italian
Vinul din Cluj 