Lumea vinurilor se poate imparti, in lunii mari, in vinuri cunoscute, familiare, si cele noi si inedite; doua parti legate intre ele, care ne mentin atentia, pasiunea treaza si ofera provocari papilelor. In mod interesant, exista o multime de similitudini intre cele doua: printre vinurile familiare descoperim noi vintage-uri, evolutii la sticla, editii limitate sau speciale, pe cand la vinurile noi ne uimesc soiurile, asamblarile, tehnicile de vinificatie, ori povestea din spatele lor. Evident, pe masura ce exploram (gustativ sau chiar fizic) tot mai mult lumea vinurilor, limitele familiaritatii se extind, insa nu cred ca se vor epuiza vreodata sursele de vinuri surprinzatoare si arome inedite.
Daca ne uitam retrospectiv cu doar cateva decenii in urma, e fascinant cat de multe vinuri au aparut, si cat de multe am descoperit despre vinurile aparent necunoscute, anonime. Bordeaux, Chablis, Chianti si Rioja erau in vocabularul comun, insa vinurile din Oregon, Patagonia ori Tasmania abia isi faceau intrarea. Chiar si in „Lumea Veche” a vinului, unele regiuni si soiuri au fost in umbra ori decazute, si au fost redescoperite intr-o noua lumina recent.
Vinurile din Catalunia -cava in special- au avut o reputatie destul de ingrata cu ceva vreme in
sticle scufundate
https://www.facebook.com/ethicwine.ro?fref=ts
urma, din mai multe motive. In primul rand, datorita fluviilor de vin mediocru si ieftin, vandut vrac ori in ambalaje nepretentioase, vinificat doar cat sa fie baubil. In al doilea rand, proximitatea fratilor mai mari si mai consacrati din Rioja, Jerez de la Frontera, ori chiar Priorat, le-a pus intr-un mare con de umbra. Si apoi intervine evident problema scepticismului firesc al publicului, fata de niste denumiri greu de pronuntat.
Multe s-au schimbat in lumea Cavelor (si a vinurilor din Catalunia in general), si au evoluat enorm mai ales in ultimele trei decenii: implementarea si standardizarea clasificarilor, controlul mai strict al productiei, etichetarea mai facila a vinurilor imbuteliate, precum si o masinarie foarte eficienta de marketing. In acelasi timp, denumiri ca Xarell.Lo, Parellada sau Macabeu nu mai sunt confundate cu ingrediente chimice, ci se stie ca reprezinta niste soiuri locale cu trasaturi bine definite. Chiar daca Chardonnay e mai usor de pronuntat (si de baut), ofera mult mai putin din farmecul descoperirii.
Nu sunt un specialist in Cava – desi mi-as dori sa stiu mult mai multe- insa cu fiecare pahar baut descopar o varietate incredibila de arome, de stiluri, de nuante si posibile asocieri culinare ale acestui vin spumant extrem de versatil. Am descoperit aseara la o degustare improvizata nu doar un vin nou, de care nu stiam, ci si o trasatura foarte interesanta: senzatia de electrizare a limbii.
Despre cava rose Jane Ventura am mai scris aici, cu pozele aferente cu capsuni si pahare decorative. Ieri i-am descoperit cele doua surori mai albe:
–Jane Ventura, Reserva brut nature 2009 ascunde in spatele etichetei cu o claviatura stilizata o culoare galben-verzui, stralucitoare, cu o perlatie insistenta si un nas foarte discret. Caracteristica principala e prospetimea si vivacitatea la cote inalte, incat aproape da senzatia de „curentare” a limbii, chiar si dupa o usoara incalzire (cei care in copilarie au incercat o baterie cu limba, stiu ce vorbesc). Aromele sunt verzi, citric-minerale, cu un final ce aduce a sparanghel. Defectul e ca se termina foarte repede, si creeaza o foame teribila;
–Jane Ventura Gran Reserva Vintage 2008 are o eticheta de un albastru de noapte de vara, cu literele DO stilizate. Nas mult mai plin, mai copt, cu dude albe si pere. Corpul este mult mai plin, mai texturat, cu usoare urme de patiserie si ason pe final.
Desi Decantalo si-a facut pana acum datoria livrand constiincios proviziile de cava, de acum aceasta selectie se gaseste si la Ethic Wine, la preturi foarte etice si tinute la frigider.
Pingback: Music for the taste buds | Vinul din Cluj
Pingback: Vinarte pentru toata lumea | Vinul din Cluj