Boierie la Cluj

vin de Ciumbrud

Nu-mi plac despartirile prea lungi, ma deprima. Si cand mi-am dat seama ca au trecut mai bine de cinci luni de cand am baut ultimul vin de Ciumbrud, mi-am zis ca ar fi cazul sa iau masuri. Drastice si urgente, ca setea e mare. Asadar, de ce sa nu am o gama intreaga de vinuri cu care sa-mi satisfac setea si curiozitatea (ori setea de curiozitate).

Planurile mele s-au potrivit cu cele ale producatorului (Domeniile

cosulet cu dopuri

Boieru), asa ca am pus impreuna de o degustare, pe meleaguri locale, asa ca intre vecini. Sfarsitul verii reprezinta probabil momentul ideal de degustare al vinurilor albe: cele din anul respectiv au apucat sa scape de socul imbutelierii si sa se mai linisteasca la sticla, iar cele din anul precedent au capatat ceva maturitate. In plus, asa cum aminteam intr-un articol precedent, stocurile de rose sunt aproape de zero, deci tot la vinurile albe ne intoarcem pentru zilele calde care au mai ramas.

Revenind la degustare -partile bune:

-vremea a fost generoasa cu noi -temperatura exterioara a scazut in sfarsit sub 32 de grade. Totusi, degustarea fiind in interior la Bruno, a trebuit sa stam cu usa si geamurile deschise;

-nu s-a fumat in interior. Deloc;

-participantii deosebit de activi, angajati in discutie, volubili si dezinvolti, cu intrebari pertinente;

wine bar

Partile mai putin bune:

-o mica emotie cu dopurile unor sticle, pe care le-am suspectat de defect, insa dupa vreo ora de aerisire au fost ok

-am estimat total gresit temperatura de servire: am scos sticlele de la rece si nu le-am mai pus in frapiere, lucru total neinspirat, pentru ca s-au incalzit mult mai repede decat am estimat, asadar ultimele doua vinuri au trebuit tinute din nou la gheata.

Una peste alta, a iesit bine zic eu, asadar sa vedem si ce au avut vinurile de zis:

–Domeniile Boieru, Sauvignon Blanc + Riesling (italian), 2011: light, aproape fara nas, auster si acid, cu arome de corcodusa si mar de vara si final citric. L-am folosit ca opening drink;

–Domeniile Boieru, Chardonnay, 2012: fara pic de urma de baric, e o expresie a fructului tanar: mere golden, coaja

degustare Domeniile Boieru

de lamaie, chiar ceva patiserie pe final, are suficienta corpolenta sa fie un vin de gastronomie;

–Domeniile Boieru, Dry Muscat, 2012: sec, asa cum ii spune si numele, cu nas generos de pere coapte, fan uscat, miez de nuca. Corpul e ceva mai subtire decat m-as fi asteptat, cu aciditate inalta, minerala, si final racoritor, usor amarui. E vin de terasa, la o barfa neserioasa;

–Domeniile Boieru, Traminer, 2011: demisec, cu 7 g zahar/l, care nici nu se simt datorita aciditatii bine distribuite, din atac pana in postgust. Nas clasic, cu sirop de trandafiri, lytchee si ananas confiat, corp dens si invaluitor, ceva ghimbir pe final. Un vin fain de tot, preferatul meu, excelent pentru potriviri gastronomice indraznete -incercati-l cu mancare asiatica;

–Domeniile Boieru, Muscat, 2011: am avut oarecari emotii cu dopurile acestor sticle, dar a fost alarma falsa, dupa o aerisire de o ora, a disparut orice urma suspecta. Dezavantajul a fost ca l-am servit prea cald, asadar a parut dezechilibrat, siropos, si mai dens decat este in realitate. Cateva grade mai jos (de temperatura, nu alcoolice, ca are doar 12%), i-ar fi subliniat mai bine aciditatea si finalul pelinos;

vinuri dulci Ciumbrud

–Domeniile Boieru, Episcopal, 2009: cupaj dupa reteta vechiului Plebanos se zice, din Traminer, Pinot Gris si Sauvignon Blanc, in proportii egale. Vin demidulce, cu doar 11% alcool, cu nas mieros si corp dens, glicerinos. Zaharul e bine integrat in aromele coapte (miere de tei, flori de salcam, gutui uscate), insa aciditatea a cam inceput sa-l lase pe la incheieturi. Neaparat bine racit, e de baut pana la Craciun, sau hai, pana la Boboteaza. Nici dupa nu va fi rau, dar panta descendenta se va accentua. Noroc ca a aparut cel din 2011;

–Domeniile Boieru, Cardinal: Pinot Gris 100% late harvest, 2009, dulce. E un vin interesant si unic in Romania as zice: nu cunosc nici un alt PG dulce. Amatorii de raritati si vinuri inedite pot gasi aici o mostra numai buna de disecat, dovada ca terroirul din Podisul Transilvaniei nu e atat de previzibil cum se zice. Aromele sunt complexe, imbina fructul cu un mic buchet de sticla -ceva migdale prajite si pannetone. Singurul loc unde am mai gasit impresii despre acest vin interesant a fost aici.

vinuri de Ciumbrud

In loc de concluzie: as urmari atent vinurile acestui producator pe viitor, deoarece a facut ceva ce altii au trecut cu vederea: a asteptat rabdator sa se maturizeze viile (actualmente au 6-7 ani), straduindu-se sa imbunatateasca calitatea vinurilor de la un an la altul, pastrandu-le in acelasi timp la un pret cat se poate de decent: 15-18 lei, pret de crama, TVA inclus! Fara game super-premium si exclusiviste, ori baricari exesive, editii limitate, sticle magmum si alte mofturi care se practica din pacate pe scara larga. Desi au suprafata suficienta si productie pe masura (peste 100 ha, daca am retinut corect), imbuteliaza putin peste un sfert din recolta, ca sa nu scada calitatea, restul vanzandu-se la litru (si exista o cerere impresionanta pentru acesta, credeti-ma!). Abia peste un an-doi se vor gandi sa diferentieze vinurile in doua game, cu calitati (si implicit etichete) diferite. As urmari mai ales Muscat-ul si Traminer-ul, care cred ca vor furniza surprize extrem de placute (peste jumatate din suprafata plantata e Muscat). Asadar, boierie…