Una dintre temele de baza ale romanelor pe care le devoram in adolescenta era ipoteza referitoare la cosmonautii antici, potrivit careia fiinte extraterestre inteligente au vizitat Terra, iar aceasta legatura are influenta asupra originii si dezvoltarii culturilor clasice, tehnologiei si religiilor, si multe altele. Astfel de teorii sunt destul de vechi, dar au fost in voga si la moda mai ales de la sfarsitul anilor ’50, cu precadere in decada explorarilor spatiale; au fost promovate mai ales de scriitori iconici precum Erich von Däniken și David Icke.
Unul din cele mai reprezentative motive si (argumente) se refera la diverse imagini si reprezentari, descoperite in diverse situri antice (dar si crestine!) care cuprind asa-zise reprentari de fiinte extraterestre, costume spatiale, OZN-uri si arme din viitor. Celebre sunt reprezentarile din Palenque, Mexic, ori pestera Val Camonica din Italia. Va las sa judecati in ce masura acestea „rezoneaza” cu viitorul…
Cand fac aceste introduceri lungi si aparent fara legatura cu tema blogului, de fapt ma framanta niste intrebari foarte concrete. De pilda, ce vor zice generatiile viitoare cand vor dezgropa in varf de deal, in ruinele unei cabane de lemn, printre resturi fosilizate de butuci de vie, un obiect straniu, si aparent fara intrebuintare practica:
Vor zice ca a fost un templu dedicat cultului liliecilor? Ori o reprezentare angelica intr-o forma naiva si stilizata? Ca viile din jur erau dedicate ritualurilor? Ori ca liliacul, in credintele localnicilor, era protectorul viilor si al recoltei?
Orice vor crede urmasii urmasilor nostri, o urma de adevar este, pentru ca aici este unul din locurile sacre ale Sauvignon Blanc-ului romanesc, ca sa zic asa. Pentru ca Sauvignonul de la Liliac „risca” sa devina un vin-cult pentru iubitorii acestui soi.
Dupa amintirea celui de anul trecut, care a lasat legiuni de nostalgici, am fost mai mult decat curios sa incerc 2012-le. Dupa teasing-ul facut in timpul vizitei la crama, nimic nu se compara cu o sticla deschisa si bauta acasa.
Incep cu sfarsitul: mi-a placut. Pe gustul meu, e totusi cumva sub cel din 2011, dar asa sunt eu, mai iconoclast. Daca cel din 2011 s-a remarcat prin puritatea aromelor de soc si prin suplete, acest Sauvignon Blanc (2012) e mai dens si mai extractiv. Desi e tanar, a aratat tot ce trebuie: arome invazive, complexitate, persistenta, textura buna in gura, aciditate medie, un final mentolat si racoritor. Imbutelierea cu un usor rest de dioxid de carbon rezidual accentueaza si mai mult intensitatea nasului. Aromele se schimba prea putin pe masura ce se incalzeste, de la 6 la 16 grade e la fel de suplu. Finetea va veni cu timpul, probabil mai spre sfarsitul anului. Acum e copt, bogat, gustos, cu o textura fina si o densitate peste medie in gura, elastic si consistent. Aciditatea e inalta si urca si mai mult spre final, lasand in gura un postgust racoritor, cu menta salbatica si cimbrisor.
Asa cum literatura SF presupune o doza serioasa de „mind-blowing” , la fel si vinurile bune trebuie abordate fara stereotipuri si prejudecati. Ca cine stie ce vor gandi arheologii viitorului cand ne vor citi articolele..