Am intarziat atat de mult cu acest articol -aproape o saptamana- pentru ca titlul nu e ceea ce pare. Nici vinul nu e ceea ce pare, si nici mancarea de altfel. Nu e nimic burlesc, malitios sau nici macar nepasator in acest titlu. O sa vedeti de ce, ca le luam metodic.
Vinul: Epicentrum, de la Crama Girboiu, cupaj rosu de Cabernet si
Merlot. De ce nu apare anul? Pentru ca Merlot-ul e de 2009, iar Cabernetul de 2012. Asadar un vin care se misca in doi timpi, atat in nas cat si gustativ. Merlot-ul aduce nasul parfumat cu prune caramelizate (am dovezi, chiar le-am incercat), ciocolata cu lapte si rumegus. E intens si se raspandeste repede, ca si numitele unde de soc pe care le sugereaza eticheta (am mai vorbit despre conceptul acestor etichete in articolul despre Epicentru alb). In gura e mai moale decat lasa sa se inteleaga nasul. Are acea moliciune specifica Merlot-ului invechit, de consistenta unei stofe vechi, catifelat dar usor aspru. Aromele sunt cam aceleasi, se dezvolta previzibil, sustinute de aciditatea destul de discreta. Pe final isi face simtita Cabernetul prezenta, prin intepaturi serioase in gingie, o volatilitate ridicata a alcoolului si ceva condimente.
Propun ca partener acestui vin, un preparat luat adesea ca un tot unitar, dar care trebuie abordat realmente dpdv conceptual privind partile sale componente: fasole scazuta cu ciolan. Stiu, stiu, imi veti spune ca pot fi mancate la fel de bine separat. Si eu voi raspunde ca da, pot fi mancate separat, dar nu la fel de bine… daca intelegeti subtilitatea argumentului… in fine! Motivul pentru care aceasta mancare trebuie abordata mai metodic, este insasi structura ei: fasolea are multi carbohidrati, dar si ceva proteine, si o textura fina dar aspra. Carnea (ciolanul, cum vreti sa-i spuneti), are proteine dar si grasime, iar daca e bine fiert e moale, fraged, fin si lipicios. Sa nu uitam si de gustul afumat.
Asadar, fiecare din componente trebuie adresata separat -pentru fasole trebuie un vin cu
o textura mai aspra, cu suficient tanin si indrazneala ca sa puna in miscare masa aceea inerta de boabe, pe cand pentru fibrele acelea fragede si fragile de carne e nevoie de ceva mai moale, care sa le inveleasca mai degraba decat sa le rupa si sa le dizolve -un vin cu textura si consistenta apropiata de cea a carnii, care sa aduca eventual si un strop de condiment.
Ei, si aici intervine cutremurul, undele de soc: cand toate aceste patru elemente, aparent disparate, se intalnesc in gura: fasole, ciolan, Merlot si Cabernet, si formeaza poezie. Da, si pe mine ma pufneste rasul cand scriu acestea. Da, stiu ca mai e o ora pana la pauza de masa, si pana atunci inghtim in sec. Dar sa va intreb eu urmatoarele: ce epicentru de cutremur se va naste in intestine, daca nu beti vinul potrivit?