Epicentrul caldurii
Sarba si Plavaie
Am scris despre acest Epicentrum cu ocazia degustarii de la London Street Atelier, unde a fost usor umbrit de faptul ca se resimtea dupa imbuteliere -avea inca un rest de sulf, si niste note metalice in postgust.
L-am revazut zilele trecute intr-o seara, dupa ce a dardait vreo saptamana in frigider, si apoi fara menajamente a ajuns direct in pahar. Nu ar fi multe de povestit despre ambianta, ritual si asocieri culinare: o seara torida, de nu-mi venea sa plec de pe balcon, o cina improvizata din niste cartofi copti, bacon si mustar frantuzesc, un pahar si un tirbuson.
Reamintesc: Epicentrum 2012, Sarba si Plavaie, Crama Girboiu. Nu mi-a parut rau
cartofi copti cu bacon si mustar
ca l-am deschis, pentru ca l-am gasit intr-o forma mult mai buna si mai expresiva. Duse au fost urmele de sulf si finalul lipsit de suplete, vinul ramanand curat, cu arome simple si bine conturate. Este un vin caracterizat atat prin aciditate, cat si prin tenta aromatica estul de intensa. Sub notele destul de evidente date de Sarba (caise, mere golden, chiar salcam) se simt accente verzi si crude ce duc spre ardei verde si iarba proaspat cosita, plus ceva urme de piatra uda. Finalul duce spre flori uscate.
Imi place acest vin pentru ca nu cade in „capcana” facila a aromelor generice de citrice -pacatul atator vinuri albe, si incearca sa aiba o identitate proprie. Mai mult, imi place ca se simte exprimarea distincta a soiurilor componente (in masura in care am reusit sa le cunosc), si intregul astfel obtinut mi se pare ca este mai mare decat suma partilor. Nu ofera vreo complexitate iesita din comun, ci mai degraba completeaza frumoasa familie a vinurilor „foarte baubile” -impreuna cu Trei Pesti, Terra Romana Sauvignon Blanc + Feteasca Alba, Gramma Feteasca Regala, Sauvignon Blanc Crama Atelier, etc.
cina improvizata pe balcon
La final, am si eu o curiozitate: de ce a ales producatorul sa pozitioneze soiurile de sine statatoare intr-o gama inferioara acestui cupaj? Beneficiind de avantajul acestor doua soiuri locale (Sarba si Plavaia), destul de inedite, care au o identitate proprie, mi se pare nefireasca decizia de a le „exila” intr-o gama destinata marelui retail. Facand o paralela, ma uit la cazuri asemanatoare: Novacul, Negrul de Dragasani, Cramposia, Zghihara -toate au un loc al lor in randul vinurilor „de horeca”.
E ca si cum ai incerca sa iei un personaj istoric, si sa-l combini cu haine moderne:
Vinul din Cluj 
Pingback: Cutremur si fasole | Vinul din Cluj
trebuie sa-l reiau si eu. imi aduc aminte ca la London5 nu era prea rece si am ramas numai cu gustul „putermic si amarui”, dar nu mi-a displacut. cartofi copti si bacon, zici?!
Asa e, trebuie bine racit. Merge si cu peste, dar sa fie mai gras.