Hungaromanisme: expresii traduse mot-a-mot din maghiara, care dau in romaneste niste sintagme atat de suprarealiste, incat sau te apuca rasul, sau iei un distonocalm, sau bei un pahar de Kadarca (Cadarca) si citesti mai departe. Aflasem de ceva vreme despre acest proiect, care a nascut delicioasele expresii „part de fluture” ori „apa treci, macaroane stai”, pana la unele poetice -„pasare macara sus pe cer” ori „ureche verde”, sau de-a dreptul ambigue -„Nu este în creanga minții mele”….
Un proiect fain, atat de fain incat imediat mi-am adus aminte de copilarie: mingea era loabda, tata insemna de fapt bunicul, iar leaganul era hinta (inca cred ca suna mult mai frumos decat moldovenismul „scranciob” -iihhhh!). Copilaria mea din spatele blocului (fara poetisme si romantisme) a fost punctata de urlete bilingve pe sub geamuri: „Nagypapa, arunca-ne labdát”… Dar sa lasam sentimentalismele, si sa nu mai „dam ture ca pârțu-n baie” (Kering mint fing a feredőben).
Aseara m-am apucat, tarziu, de o reteta pe care doream de mult sa o incerc: rosii uscate (unii il mai numesc confit de rosii, desi e putin altceva) -reteta gasita pe Good Food. Secretul (caci este si un secret), e sa gasesti rosii de diverse soiuri, dar de marimi cat mai apropiate, ca sa se coaca in acelasi timp. De fapt, nici nu se poate numi reteta: se spala rosiile, se injumatatesc, se pun pe o tava in cuptorul preincalzit, stropite cu ulei si inecate in buruieni mirositoare … si se asteapta…
Si cat timp am asteptat, si m-am distrat cu Hungaromanismele, am facut o incursiune vinoasa in vecini, si anume in regiunea Szekszard din Ungaria (via magazinul Borsarok). De acolo am incercat un Kekfrankos rose de la Duzsi Tamas, si o Kadarka de la Meszaros Pal. Nu va plictisesc cu detalii despre regiunea Szekszard, soiurile indigene, traditiile, producatorii, etc. Google stie mai multe decat mine. Asa ca trec direct la descriere:
–Kekfrankos rose 2012 de la Duzsi Tamas, 13% alcool: acest producator este probabil cel mai prolific din zona, si a devenit cunoscut in Ungaria tocmai prin rose-urile sale extrem de diverse -produce vreo sapte sau opt feluri diferite in fiecare an. Vinul de fata este cel mai simplu si abordabil, atat ca pret cat si ca stil de vinificare: trandafiriu dechis la culoare, acid, arome simple (trandafiri si grapefruit), corp subtirel, alcool insesizabil, final racoritor. Nu e nici de departe cel mai bun roze pe care l-am incercat, dar cu siguranta l-am terminat cel mai repede.
-Kadarka 2011 de la Meszaros Pal, este o treaba ceva mai serioasa, desi are doar 12.5% alcool -am admirat acest lucru. Arome intense de visine si mure dar tinute sub control, tanini rezervati, consistenta destul de buna, textura catifelata, alcool perfect integrat, postgust usor ierbos si picant. Un vin ce imi aduce aminte de cele din Languedoc, cu un plus pentru nivelul decent al alcoolului.
Ambele vinuri sunt in jur de 25 de lei, pret de magazin. Fiecare sa-si caute buzunarele si sa socoteasca daca e mult ori putin, insa eu mai trec pe acolo.
Rosiile? convingeti-va si singuri … ploua in gura? sau mai bine zis Esik az eső a szájamba!
Nice blog, always pleasure to read your articles. Keep on writing.