Evident ca am uitat  ca imi programasem musafiri pentru aseara! Si chiar daca mi-as fi amintit mai devreme, tot nu faceam mare scofala, cu cate treburi aveam de rezolvat. Asa ca, conform obiceiului, totul s-a intamplat cu o ora si ceva inainte de ora programata. Inclusiv cumparaturile rapide de la Lidl 🙂 !

Asadar, ce se poate pune pe masa intr-o ora, care sa fie mancabil (si baubil!), sa arate bine, chiar sa faca putin cu ochiul, si sa nu-ti stergi de pantaloni mainile patate cu sos in timp ce intampini oaspetii?

Gustari reci: chifle proaspete din faina integrala, facute felii aproximative, incarcate cu unt (de cel bun!), jamon ori somon, si capere, plus indispensabila salata caprese (rosu-alb-verde, rosu-alb-verde … pana la capatul farfuriei);

Gustare calda ori fel principal: se spala bina opt cartofi mici, se invelesc in staniol si se dau uitarii in cuptorul incins; se spala bine 2 bucati piept de pui, se asezoneaza din belsug cu chestii cu nume ciudat (ca de marinada n-avem timp, nu-i asa?), se trag la tigaie in ulei de masline, si apoi se pun in cuptor alaturi de cartofi. Inainte de a fi gata, se ung din belgus pe ambele parti cu pesto (din borcan, ca n-avem timp sa preparam proaspat…) si se mai tin in cuptor cam cat dureaza sa pui masa intr-un apartament de bloc;

Accesorii: muraturi (de la mama, din borcanul de anul trecut) aranjate stilistic, o farfurioara cu unt (de cel bun!) chambrat, mustar frantuzesc (da, tot din borcan, ca n-am pretentii sa prepar asa ceva acasa…)

Vinul: intind mana spre rastelul de sticle, dibui pe undeva mai in spate, si scot o sticla cu eticheta albastra: Millenium rosu, 2011, de la SERVE. Nici nu conteaza ca n-a fost racit usor inainte, asa cum scrie in manualul de instructiuni

(undeva in josul contraetichetei, randul douazecisisapte…).

Asamblaj de Cabernet, Merlot si Feteasca Neagra. Are IG Dealurile Munteniei, ceea ce inseamna ca (virgula) Cabernetul e de la Cogealac, din Dobrogea (ce mai detectiv…), asa ca vinul va fi mai moale, cu mai putini tanini. Cu atat mai bine, ca nici eu n-am timp de confruntari astringente.

Nas de intensitate joasa spre medie, risca sa fie estompat de vreun fixativ ori „parfium” mai generos aplicat… fructe rosii intr-un melanj bine echilibrat, ansamblu proaspat, usoare tente dulcege, spre ciocolata cu lapte. Corp rotunjit, abordabil, cu o consistenta medie, zemoasa,  si o textura destul de fina. Aciditate bine ascunsa, spre final apar si taninii la intalnire, cam dezorganizati (parca eu, gazda, as fi mai organizat….). Postgust destul de lung si in aceeasi nota de ciocolata cu lapte. Mi-ar fi placut sa fie mai amarui.

Am iesit bine? Onorabil, as zice… sticla s-a golit oricum, si farfuriilor abia am apucat sa le fac poza… acum cine spala vasele?