Prins intre deadline-uri ucigase si o gramada de maruntisuri de rezolvat, mi-am luat o vacanta de cateva zile de pe blog, si de pe Facebook. Si intr-adevar, productivitatea creste exponential cand nu am aceste doua distrageri majore… oare ar trebui sa-mi dea de gandit?

Vestea buna e ca nu mi-am luat vacanta de la vinuri (sper sa nu fiu vreodata fortat sa-mi iau), asa ca am cateva vinuri de povestit din urma -chiar daca am doar niste biete poze facute cu telefonul, si amintiri cel putin mediocre despre cum s-a prezentat fiecare. Ca de notite nu poate fi vorba.

Saptamana trecuta, intr-o vizita, am incercat o combinatie foarte interesanta -pastrav cu Gewurztraminer. Am mai spus-o si o sustin de cate ori e nevoie: in opinia mea, pastravul are cea mai fina, mai eleganta si mai versatila carne dintre toate „pasarile” de apa. Si ofera o multime de posibilitati de asociere cu vinuri, in functie de modul cum e pregatita: pastrav la gratar? merge un Sauvignon Blanc musculos; tras in unt? neaparat cu Feteasca Regala; prajit in faina de malai? aici merge un roze subtire si decolorat; putin afumat in coaja de brad? trebuie un Chardonnay plin si copt.

Iar daca vine inabusit incetisor in suc propriu, cu putin ulei si niste legume (morcov, pastranac, lamaie), un Gewurztraminer ardelenesc, parfumat si moale, merge de minune peste carnea alba, putin seaca, cu fibre mici si fine, ce se desprinde usor de pe oase. Crepuscul Gewurztraminer 2012, de la Crama Liliac, demisec. Inchis cu screwcap, ca sa nu pui in incurcatura niste gazde mai putin pregatite 😉

In weekend, mare sindrofie de familie. Am avut sarcina sa furnizez vinuri pentru toate gusturile si varstele celor prezenti (intre 25 si 75 de ani, sa ne intelegem), si preparatele servite. Am ales sa fie cate ceva din toate: si sec si demisec, si mai acid, si mai aromat, si mai taninos, si mai invechit, si mai cu bule… Asadar, nu neaparat in ordinea asta:

-din gama „pentru tineret, fara numar”: Crepuscul, Sauvignon Blanc si Feteasca Alba, 2012. Succesul nebanuit al serii;

-din gama „pentru matusa de departe”: Crama Telna, Muscat Ottonel 2010, demisec. Pentru doamnele care beau doar un pahar;

-din gama „sec sa fie, dar sa stim si noi”: Terra Romana, Sauvignon Blanc si Feteasca Alba, 2012. Unde s-au dus sticlele??

-din gama „vreau un vin alb pentru toata seara, de la aperitiv la desert”: Cuvee Amaury 2011. Nu s-a rasuflat nici la 4 ore de la deschidere…

-din gama „unde ziceai c-ai fost in Spania??”:  Benito Escudero Abad. Cava e cava, n-are nevoie de prezentare;

-din gama „ce-i in sticla aia mare??”: Cuvee Charlotte 2007, magnum. L-am dechis cu vreo patru ore inainte de servire, la temperatura camerei (restaurantului). Bine maturat, aromat, corpolent cat trebuie, usor agresiv pe final, a facut sa roseasca cateva domnisoare si a trezit ganduri impudice in cateva suflete…

-din gama „dar unul serios nu bem?”: Cocosul dintre vii, Feteasca Neagra 2011. Servit cam cald, a etalat din plin penele, pardon, taninii si aromele bombastice, iar nivelul alcoolic cam ridicat a asigurat exact doza de euforie necesara.

Cam asta a fost. Sa-mi traiasca!

De azi re-intru la program normal, adica degustari si recenzii serioase, bine documentate si pozate 🙂