Radiografia unui vin
Cateodata, imi imaginez ca am super-puteri, de super-erou. Insa super-puterile mele sunt ceva mai speciale -nu inghit kryptonita, nu zbor ca liliecii, nu indoi bare de fier, nu intind plase de paianjen intre cladiri. Nici macar nu am un costum mulat 🙂 Am niste ochelari modesti, de hipster (in varianta imbunatatita am un implant in spatele retinei).
Si cu ochelarii acestia (ori implantul) reusesc sa scanez o sticla de vin, si sa-i scrutez continutul, fara sa citesc eticheta (boooring…) si fara sa deschid sticla. Reusesc sa dibuiesc structura vinului, sa-i vad scheletul, ce se ascunde in spatele sticlei si sub culoare. Daca e cumva ceva rupt, ori nelalocul lui, ori imbatranit, ori uzat, ori chiar vreun obiect strain …
Asa cam ca si fotograful Adam Summers, care prin experimente a dezvoltat un procedeu de a fotografia scheletul si cartilagiile unor animale, pastrandu-le integritatea structurala, si reveland infinit mai multe detalii decat o radiografie obisnuita.
Rezultatele tin in aceeasi masura de stiinta cat si de arta. O arta ceva mai neobisnuita, mai de nisa, e adevarat… dar frumusetea adevarata tot de la natura vine. Si aceste fotografii dau un nou inteles expresiei „the beauty within…” prin revelarea unor imagini atat de rar vazute.
Dar ma indepartez de subiect. Ce as face cu acesti ochelari/implant? As bantui prin magazinele de vinuri, scrutand rafturile, apucand la intamplare o sticla ori alta. Mai ales dintre vinurile aflate la reducere, ori cele care nu prea au capacitatea de a se pastra cum trebuie timp mai lung. Le-as scana prelung, admirandu-le scheletul, structura, elementele componente, alcatuirea. Si as cantari indelung in minte daca sticla merita cumparata ori ba (la pretul respectiv). Cateodata as pune fericit sticla in cos, alteori as roti-o de cateva ori in mana inainte de a o aseza temator, iar alteori as trece mai departe.
Adica, asa cum am facut ieri, in timpul unei peregrinari printr-un magazin de vinuri, doar ca fara ochelarii magici. M-a atras un vin la un pret irezistibil -13 lei- si care mi-a trezit curiozitatea: Kiralyleanyka 2006, de la Szoke Matyas, din regiunea Gyongyostarjan. Adica o Feteasca Regala de 8 ani, din nordul Ungariei. George, documentat ca de obicei, a facut o „radiografie” a acestui vin acum cativa ani, impreuna cu controversele si discutiile legate de acest soi, si apartenenta lui politica.
Kiralyleanyka Szoke Matyas
Nu e greu de ghicit ca am avut o oarecare teama ca vinul va fi cazut, oxidat, plat si fara consistenta, dar n-am riscat averi uriase cumparandu-l… Dar scanner-ul meu instinctiv nu a dat gres. Am gasit un vin viu si agreabil, cu oarecari semne de incaruntire, dar perfect baubil si chiar cu ceva generozitate aromatica. In spatele culorii de aur turcesc, fara sclipire, se ascunde un nas bogat, usor oxidativ, de pere supracoapte, ceai de tei si musetel (corect George!) si ceva sirop de zahar ars. In gura are inca aciditate si vioiciune, dar mijlocul incepe sa cada, sa se lipeasca de gingii, sa fie lenes. Finalul mai salveaza ceva prin niste adieri de coaja de portocala.
O Feteasca Regala surprinzator de vie si bine pastrata, nu-i gasesc multe paralele la noi, mai ales la banii astia. Nu promit ca as cumpara-o a doua oara, dar nici nu ma supar daca o sa o gasesc vreodata in pahar. A fost mai mult decat un experiment interesant, chiar m-am bucurat de acest vin. Fara asocieri culinare, ca sunt la dieta 😉
Intr-un final, poate nu am nevoie de super-ochelari ori de implanturi microscopice, si pot sa raman un tocilar obisnuit, cam vorbaret, si usor demodat. Asta pentru ca am un scanner incorporat in mana 🙂
Vinul din Cluj 
Pingback: Un Chardonnay vechi si o salata noua | Vinul din Cluj
Ai schimbat aspectul blogului. Îmi place. Arată mai profi și în același timp mai prietenos. 🙂
Merci de aprecieri. Inca mai fac ajustari, dar cam asta e linia generala pentru urmatoaea perioada… 🙂 Urmeaza la refacut celalalt blog 🙂