Amelie, mielul si dobrogenii

E mai liniste acum, s-au mai potolit zgomotele specifice sarbatorilor care au trecut: pocnetul sec al cojilor de oua ciocnite, scrasnetul furculitelor in farfurie, harsaitul cutitelor taind carnea de pe oase, clinchetul paharelor inchinate si apoi molfaitul infundat al cozonacilor.

oua de Pasti

Profit de acest scurt intermezzo, pana cand sfaraitul apocaliptic al jarului de sub gratare va cuprinde orice petec de verde in weekend-ul urmator, si va relatez despre mesele si vinurile carora le-am supravietuit binemersi.

Masa principala, aia de duminica dimineata, care incepe pe la 11 si se prelungeste pana dupa 5, a fost o reintoarcere la origini: in bucataria unei case de la tara, la o masa rustica, fara sosiera, cutit de peste, si alte dotari gourmet, cu preparate simple si gustoase, si mai ales din belsug. Am ales doua vinuri care sa vina in contrast cu preparatele si cu locul, doua vinuri „lucrate”, domnesti, elegante, fine si rafinate:

Cuvee Amelie 2012 Avincis

–Cuvee Amelie 2012, de la Avincis, este dupa parerea mea cel mai bun vin alb demisec al momentului (daca se mai gaseste). O combinatie inedita de Muscat Ottonel din vii batrane cu Tamaioasa Romaneasca tanara, cu un rest de zahar insesizabil dar suficient de ridicat ca sa ofere consistenta, este un adevarat dans al aromelor verzi-coapte, cand jucause cand serioase, in functie de preparat. Merge si in deschiderea mesei, la ciocnitul oualor rosii, merge si cu rulata rece si cu branzeturi, si face fata si cozonacilor de la desert, aducand o nota binevenita de prospetime. E un vin care va fi pe placul intregii audiente, inclusiv a celor care beau vin doar „la sarbatori”;

Domaine Ceptura Rouge 2010

-bineinteles ca oile, cu spiritul lor de turma, trag unele la altele asadar pentru mielul din tava am potrivit mielul de pe eticheta: Domaine Ceptura Rouge 2010 de la Davino. Exprima eleganta prin toti porii, toate elementele sunt la locul lor si nimic nu e excesiv (ba, sa nu mint, dupa ce se incalzeste in pahar, alcoolul cam iese in fata). E un vin aproape feminin, suplu dar cu oarecare rotunjime, simplu dar cu ceva dantelarie aromatica, direct dar cu ceva nuante si substraturi. Aromatic, se exprima mai mult in gama fructelor negre, cu niste subtile aluzii de evolutie la sticla. E un vin de clasa, care face cinste oricarui miel, cu cat mai natural pregatit, cu atat mai bine.

A doua repriza s-a jucat pe teren propriu, in confortul casei parintesti, cu preparate din aceeasi gama, dar cu alte vinuri. De data asta le-am ales de-un fel si de-o asemanare, din Dobrogea de la M1. Crama Atelier:

–Cramposie 2013, Arezan: o Cramposie coapta, suculenta si zemoasa, fata de surorile ei mai acide si skinny din Dragasani, e un bun companion pentru aperitive bogate asezonate cu hrean, usturoi si alte asemenea; reuseste sa aduca echilibru in gura, sa salveze papilele de la inecarea in amalgamul de texturi si gusturi;

vinuri M1. Crama Atelier

–Sable Noble 2011, impreunare de Feteasca Neagra, Cabernet si Merlot: e vinul macarurilor grase si satioase, e vinul care duce pe gat in jos imbucatura de carne, e vinul care are tanin sa trezeasca din amortire gingiile, dar si arome ca sa invioreze o friptura mai fada. Puternic, indraznet si nestapanit, se impaca de minune cu carnurile pe care de obicei le punem pe masa.

Si cu o adanca rasuflare usurata ca am trecut cu bine si de Sarbatorile astea, de la articolele viitoare ma voi intoarce la preaiubitele mele vinuri albe, seci si vibrante. Ca sunt multe de povestit si acolo.