Mi-a fost de mare ajutor sa-l am alaturi, ca zau daca ar fi iesit la fel de bine daca gateam de unul singur.
Pe masa lata, sub umbrarul din curtea de la tara, s-au insirat, imbrobonate de la apa din fantana, rosiile, laptucile proaspete, castravetii, ardeii, ceapa, si un buchet de verdeturi.
Iacob cel roz, de partea cealalta a mesei, din sticla la fel de imbrobonata, arunca o privire spre laptuci si castraveti, si inteleg ca trebuie sa incep cu ele. Paharul se umple pe jumatate, ciocnim sa avem spor la treaba, si ne punem temeinic pe lucru: eu pe taiat si feliat, el pe povestit despre echilibru, aciditate medie, arome fine, eleganta si seriozitate.
Din cand in cand ne mai servim din paharul care incepe sa se incalzeasca usor, dand glas notelor de cirese timpurii, strugurei si chiar ceva rodie, bine impreunate ca o ikebana. Nimic nu este aspru ori deranjant, si parca ne intelegem fara cuvinte.
Un sfert de ora si jumatate de sticla mai tarziu, eu fac ultimele retusuri la salata, cu ceva salvie si otet de mere, iar el imi sopteste ca daca as fi fost mai atent, as fi simtit finalul usor intepator, ce aduce a cimbrisor.
Facem echipa buna, nu, eu si Iacob Rose 2013 de la Davino?
Bun vin, dupa cum si FN Iacob este minunata.
Bun vin, la fel ca feteasca si cs+fn.
Celelalte le stiam, rose-ul a ramas cumva ultimul de incercat.
Fain scris! 😉
Multumesc! Fain si la gust 😉 Pe 15.06.2014 06:24, „Vinul din Cluj” a scris:
>