Fara cifre si statistici. Fara dari de seama si explicatii. Fara cresteri fulminante si trafic exploziv. Fara nostalgii si regrete. Fara planuri de viitor si wish-list -uri. Asa mi-am petrecut (mica) aniversare a celor trei ani scursi de cand am inceput sa „poluez” vinosfera cu gandurile si pozele mele: doar cu oameni faini, povesti interminabile, rasete si pahare ciocnite, si vinuri bune.
M-am gandit ca ar fi dragut, cu ocazia acestei aniversari care era cat pe ce sa-mi scape din vedere (pe cuvant, nu stiu data exacta, e candva la inceputul lunii august, as putea sa ma uit in statistici, dar ce folos? e doar o cifra…) sa rasplatesc rabdarea, perseverenta si sinceritatea celor care mi-au urmarit blogul atatia ani, care au venit pe la degustari, si m-au sustinut in ceea ce fac. Nu va ascund ca a fost si o doza imensa de curiozitate si anticipatie pentru ceea ce avea sa urmeze: „dezgroparea” unor vinuri din adancul colectiei mele, alinierea lor si degustarea in paralel. Am vrut sa impartasesc niste vinuri speciale cu oameni speciali, si sa fim impreuna cand degustam niste vinuri mai deosebite, cu care ne-am intalnit individual in vreo degustare, dar niciodata aliniate una langa alta.
Provocarea cea mare a venit din incercarea de a crea o lista bogata si interesanta, dar in acelasi timp sa nu tin cont numai de gusturile personale, si sa tin numarul de vinuri sub control. In plus, deoarece e vorba de o colectie personala, detin una, mai rar doua sau maxim trei sticle dintr-o eticheta. Iar dintr-o sticla nu poti servi douazecisiceva de degustatori insetati (decat daca e magnum, dar sa nu anticipam…). Am pregatit asadar o aliniere ecletctica, imprastiata, avand ca tema generala vinuri rosii premium romanesti. Va las singuri sa judecati daca au fost sau nu premium (ca rosii si romanesti e incontestabil), caci eu le-as reincerca oricand.
Dar fara vorba prea lunga, alinierea a fost urmatoarea:
Opening: Prince Stirbey rose brut, care a deschis spiritele si a facut frumos trecerea spre vinurile rosii;
Act 1 -„three of a kind”: Millenium rosu 2009, Terra Romana. Singura eticheta din care am avut trei sticle, e un vin ideal de plasat la inceputul unei degustari. E moale, catifelat, cu taninii bine slefuiti de cei cinci ani, un mic buchet de evolutie la sticla, placut ca o seara calda de vara tarzie. Aromatic, predomina fructele confiate, cu mici atingeri de caramel si licorice. 2009 e anul in care nu a iesit pe piata Cuvee Charlotte, si tot vinul a fost etichetat in gama Millenium. Estimez ca se afla in perioada optima de consum, iar pe la sfarsitul anului viitor va incepe incet sa-si piarda vioiciunea;
Act 2 -„threesome”: Cuvee Charlotte 2010, Prince Matei Merlot 2009, Davino Flamboyant 2010. Inainte de orice comentarii si reprosuri cu privire la amestecarea anilor de recolta, a regiunilor, cupajelor cu vinuri dintr-un soi …pentru ca de aia!! Trei vinuri care mi se par deosebit de interesante ele in sine, cat si ca potential de evolutie. Trei vinuri care ar face cinste oricarei mese si colectii. E dificil sa-mi aleg vreo preferita dintre ele: Charlotte e catifelat, discret si moale, Matei e infipt si batos cu taninii sai virili si aromele negre, iar Flamboyant e un macho infierbantat de multele condimente si note picante. Toate trei au fost decantate vreo doua ore, si nici unul nu a prezentat vreun defect de dop. Daca la inceput fiecare vin a fost analizat cu multa atentie, mai apoi prin pahare a ajuns sa fie un adevarat threesome, unde domnisoara Charlotte s-a tavalit cu Matei si Flamboyant …sub privirile ingaduitoare ale celor doi bodyguarzi:
Act 3 -„big toyz for real boyz”: Prince Stirbey Merlot 2006 magnum, si Cuvee Charlotte 2007 magnum. Previzibil, adevarata atractie a degustarii au fost magnum-urile, care au facut sa para ceea ce facusem pana atunci o joaca de copii. Acestea sunt vinuri. Cine are bani de investit (si rabdare!) in magnum-uri, sa-si cumpere! E greu sa fac descrieri si sa compun note de degustare; nici nu pot sa-mi exprim preferinte -fiecare din aceste vinuri e o experienta si o traire.
Act 4 -„allegro ma non tropo”: in buna traditie spaniola, am incheiat degustarea cu cava, pentru „echilibrarea PH-ului: Juve Y Camps Brut Nature Gran Reserva 2008, si Huguet Brut Nature Gran Reserva 2007. Dupa atatea vinuri rosii grele si taninoase, o gura de cava trezeste papilele din amorteala, deschide ochii din visare si readuce vivacitatea conversatiei.
N-am plecat pe trei carari, dar am plecat cu gura pana la urechi, zambind, visand si planificand deja urmatoarea escapada in pivnita.
P.S. photo credits @ Paula Oprea.
Pingback: Patru verticale | Vinul din Cluj
La multi ani de blogosfera!
Sa ai puterea si inspiratia sa scrii mult timp de acum inainte!
Blogul tau este unul dintre cele 4-5 pe care le urmaresc constant. Apreciez deopotrivă si superbele poze care insotesc articolele.
Multumesc pentru aprecieri!
U handsome… 😉
Guilty 😉
Mihai…
Frumoasa colectie de vinuri, excelenta alegere!
merci, sper sa se mai repete 🙂
La cât mai multe. Hâc! 🙂
Sa fie! Hac! 😉