Din nou deasupra Clujului
Acum aproape o luna ma desparteam cu parere de rau de terasa cu rose-uri -unul din cele mai faine locuri de admirat Clujul, fara sa te simti turist. Iata ca proverbiala vorba se adevereste -„ai grija ce-ti doresti”- astfel incat cu bucurie m-am intors pe terasa cocheta si cu priveliste superba, pentru o serie de trei degustari, dedicate cunoasterii soiurilor romanesti. Asa, pe indelete, ardeleneste, fara graba, cu multa voie buna si cu oameni faini.
Dovada? umbrele lungi ale inserarii si lumina aceea eterica ce sta in aer mult dupa ce a apus soarele, ne-au prins inca pe terasa, re-degustand ramasitele de prin sticle si tragand concluzii filozofice cu privire la trecutul si viitorul industriei romanesti de vinuri…. sa mai spuna cineva ca oamenii din IT nu sunt volubili si deschisi la minte…
Alinierea a fost una clasica si previzibila: patru vinuri albe romanesti, din soiuri autohtone, de la producatori diferiti, din colturi diferite ale tarii. Pe langa arhicunoscuta Feteasca Regala m-am bucurat ca am reusit sa introduc auditoriului Cramposia, Sarba, si Tamaioasa Romaneasca pe sec. Dupa numarul de intrebari si discutii iscate, e clar ca aceste soiuri merita un efort ceva mai mare din partea producatorilor in promovare si cunoastere. Dar sa le luam pe rand:
–Cramposia Selectionata, vedeta din Dragasani, de la Prince Stirbey 2013, a deschis degustarea cu aromele verzi si racoritoare, usor minerale;
–Sarba 2013 Livia, De la Crama Girboiu din Vrancea a urmat, ceva mai zglobie si aromata, cu nas seducator de iasomie si fructe exotice ,si corp subtire;
– Feteasca Regala 2013, diva Transilvaniei, a venit din Lechinta de la Crama Liliac. Arome care trec de simpla triada iarba-citrice-mere de vara, ceva mai lucrate si mai migalite, pe un corp cu aciditate solida si postgust lung;
–Tamaioasa Romaneasca 2012 sec, Artisan, de la Aurelia Visinescu a inchis seara, fiind cel mai aromat vin dintre cele prezentate, iscand un cor de „ooo” si „aaa” din partea audientei fermecate. Un vin suplu dar elegant, versatil ca si potriviri culinare, seducator dar abordabil.
Singura parere de rau a fost ca am avut doar patru vinuri la dispozitie, pentru ca setea de cunoastere … si nu numai… abia se trezise. Saptamana viitoare, cand toamna isi va intra in drepturi depline, vinurile rosii vor fi cele scrutate minutios.
soare si degustare
Vinul din Cluj 
Pingback: Nori de vin | Vinul din Cluj