Pe ultima suta de metri a acestui an, printre cativa stropi de ploaie si fulgi rataciti, s-a „copt” una din cele mai faine degustari ale anului, si cu siguranta una din cele mai aglomerate si mai animate. E clar: acest soi are sex-appeal si atrage iubitorii vinurilor in aceeasi masura, sau poate chiar mai mult decat alte soiuri autohtone. Dar presimtirea mea e ca nu va trece mult pana cand vom considera si noi acest soi ca fiind autohton, sau cel putin „naturalizat”, deoarece a incetat de mult sa fie o prezenta exotica.
Ca o paranteza, povestea Shiraz-ului (ori Shyrah-ului) in Romania mi se pare fascinanta: daca in urma cu vreo zece ani si ceva era practic o piesa de colectie botanica prin vreun ierbar, acum as putea sa enumar fara mari eforturi vreo 9 sau 10 producatori care au acest soi in oferta, si chiar in diferite variante de vinificare. Zic eu ca putem sa ne consideram norocosi ca, vorba povestii, vom putea relata nepotilor ca generatia noastra a fost prima care a gustat Shiraz-uri din Romania…. Pentru ca Shiraz-ul a venit la noi cu planuri mari, pe termen lung, si cred ca va prinde tot mai mult, fiind deja raspandit din Satmar pana-n Dobrogea…
Nu e de mirare ca popularitatea soiului l-a adus in prim plan si pe meniuri, iar la Bruno Wine Bar Cluj este bine reprezentat, avand nu mai putin de sase intrari, echitabil impartite intre nume romanesti si straine. Un prilej perfect asadar pentru a trece in revista aceste vinuri pentru fidelii localului, ca sa aleaga in cunostinta de cauza data viitoare cand isi doresc un pahar de Shiraz. Am inceput cu cele romanesti:
–Crama Oprisor, Shiraz 2011, La Cetate: un exemplar usor si subtirel, pe gustul consumatorilor ce prefera ceva lejer si abordabil, seamana destul de bine cu un Merlot daca n-ar fi intepaturile si astringenta de pe final;
–Recas, Syrah 2012?, Cocosul dintre vii: n-am sa inteleg niciodata cum i-au pus denumirea frantuzeasca, in ciuda actionariatului si a oenologului australian. Sau poate tocmai de aia… In fine: se remarca printr-o buna consistenta si vinozitate, are tanini naravasi, arome coapte, ajutate din plin de un rest de zahar sesizabil, care estompeaza picanteriile;
–Corcova, Syrah 2011: un vin serios si lucrat, in buna traditie frantuzeasca. Roba violacee, tanini fini si echilibrati, o consistenta densa si elastica, un mix interesant intre arome afumate si condimente exotice. Poate fi pastrat fara probleme inca 4-5 ani;
Si apoi cele de pe alte continente:
–Robert Mondavi, Shiraz 2012, Woodbridge: construit ca un truck american -monolitic, puternic, zgomotos, si cu sete mare;
–Nederburg, Shiraz 2011, Winemaster’s Reserve: picanteriile sunt acasa aici si se imbina frumos cu fructul -cirese negre si afine- plus nota aceea usor prafoasa si uscativa, tipica vinurilor rosii sud-africane;
–Lindeman’s, Shiraz 2012, Bin 50: un Shiraz surprinzator de echilibrat si rotund, cu aciditatea si taninii in armonie cu aromele si consistenta, si un final prelung, usor mentolat.
Si seara nu s-a terminat aici, avand parte de cateva surprize, aruncate „la bataie” din colectia personala:
–Domeniile Segarcea, Syrah 2011, Vardo: s-a comportat admirabil, fiind remarcat de intreg publicul chiar si dupa „obseala” celor sase vinuri precedente. Are „zvac” dar si echilibru, iar textura usor aspra este bine completata de aromele bogate in condimente calde. Prevad o noua intrare in meniu…
–Pierre Amadieu, Les Caladieres-AOC Crozes-Hermitage Rouge, 2009. Asa arata un Syrah frantuzesc autentic, bine invechit -cu o baza minerala puternica, arome mai degraba vegetale, frumos definite, si un buchet de invechire ce duce spre covor de frunze uscate si pielarie;
–M Chapoutier, Domaine Tournon, Shiraz or Shyrah? 2009. Redutabil cu nivelul de 15% alcool, venind mai ales pe sfarsitul degustarii, si cu arome dense si suculente, a fost o frumoasa incheiere, mai ales cu metafora de pe eticheta.
Daca ar fi sa exclud cele trei vinuri-surpriza (Les Caladieres s-a detasat fara drept de apel), as zice ca vinurile romanesti s-au comportat bine, facand fata cu brio asaltului de pe alte continente, Corcova fiind favoritul meu. Tinand cont si de varsta tanara a viilor, am convingerea ca viitorul suna bine pentru acest soi, indiferent daca-i spunem Shiraz ori Shyrah…
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.