Cava cu slanina

Am avut o relatie complicata cu vinul de la inceput -„it’s complicated„, ca si pe Facebook. Gaseam mereu vinuri care imi placeau, pana sa fie invariabil detronate de urmatorul venit -niciodata nu am putut sa refuz tentatia de a incerca un soi nou, o eticheta noua, un stil nou. Nu mai eram eu cel ce alegea vinurile, ci ele ma alegeau pe mine, dar asta nu ma deranja -invatasem sa nu fiu egoist cu papilele mele.

Abia dupa ani de degustat multe sute de vinuri, mereu in goana dupa „the next new thing„, mereu curios dar incapabil de a deveni fidel unei etichete, mi-am dat seama ca fericirea iubitorului de vinuri nu sta in numere. Inca ma entuziasmez la vederea oricarui soi exotic ori auzind de vreun stil mai obscur, doar ca am mereu frustrarea de a-mi lipsi revelatia, epifania, aha-ul primordial. Si ca orice revelatie, vine pe nepregatite, cand te astepti mai putin, cand simti ca toropeala verii transforma chiar si cel mai acid vin intr-un suc apos.

Barbadillo

Patru vinuri albe spaniole erau anuntate la degustarea de saptamana trecuta de la Wine Notes, si deja stiam ca selectia nu are cum sa fie decat impecabila, si in plus curiozitatea avea sa-mi fie satisfacuta -cu producatori obscuri si arome extravagante. Si in mare treburile au mers asa cum m-am asteptat -atmosfera degajata, gustari bine alese, si vinuri pe masura:

–Barbadillo a fost declarata crama spaniola a anului in 2015, iar vinul de fata este un entry-level perfect, din Palomino Fino, acid, mineral, taios dar totusi floral;

degustare vin spaniol

–Goru blanco 2013 este din Chardonnay cu Moscatel -primul soi mai evident in nas, iar cel de-al doilea in corp si pe final; are o consistenta frumoasa, cremoasa dar totusi vioaie, cu un final prelung, copt;

Goru Blanco

–Cerro Bercial blanco 2012 este un cupaj din 4 soiuri -Chardonnay, Macabeu, Garnacha Blanca si Viognier, fiecare din ele vinificat separat si invechit in baricuri din lemn frantuzesc, provenit din patru paduri diferite. Dens, consistent, patrunzator, usor reductiv la inceput, se deschide repede, iar pe final pastreaza niste note ierbos-intepatoare;

Bercial Blanco

Pe final, cand am servit spumantul de rigoare, in buna traditie spaniola -o cava de la Barbadillo fermentata dupa metoda clasica, din Palomino cu Chardonnay, tinut pe drojdii trei ani inainte de degorjare, am tot cautat o potrivire culinara pe masura. Si ea s-a aratat, umila si fermecatoare, sub forma unui … hmm… „somon ardelenesc”: slanina groasa de-o palma, alba si curata, congelata si apoi feliata extra-subtire, ca o foaie de pergament, de se topeste intre degete. Pervers de decadenta si totusi foarte fusion si cosmopolita. Frageda cat sa completeze aromele cremoase si drojdioase ale spumantului, dar cu destula consistenta pe masura aciditatii. Si in plus, mariajul acela al gusturilor -fructe fermentate si grasime animala, texturile fermecator de contrastante… plus satisfactia intelectuala a unei ironii fine (slanina cu bule???). Si iata ca viata a devenit din nou stralucitoare. Si unsuroasa.