Incep prin a va da o veste proasta: oricata incredere am avea in geniul inventatorilor romani, nu ei au inventat vinul fiert! Stiu ca vine ca un soc aceasta veste, insa vinul fiert, la fel ca spritz-ul, nu e o inventie romaneasca. Imi asum toate riscurile care vin cu aceasta afirmatie, mai ales din partea celor care cred ca pizza e o inventie a dacilor, furata miseleste de asupritorii latini.
In fapt, se pare ca tot latini sunt cei care aveau obiceiul de a bea vinul incalzit, si l-au raspandit pe teritoriul fostului Imperiu. Tot ei au preluat de la greci obieciul de a aromatiza vinul cu diferite condimente. Iar una si cu una fac doua… Cert este ca in prezent, vinul fiert e cunoscut in mai toate tarile din Europa: nemtii ii spun Gluhwein, francezii Vin Chaud, englezii Mulled Wine, …iar suedezii au Glogg. Iar retetele sunt pe cat de variate, pe atat de feroce aparate de adeptii fiecareia.
Am incerca una din retete -clasica, as zice- alaturi de prietenii de la msg systems Romania, insotita de un atelier de facut turta dulce, intr-una din serile trecute, si zau ca n-a fost o experienta proasta. Deoarece cunostintele mele in domeniul vinului fiert erau mai degraba anecdotice, am ales sa ma documentez un pic inainte, si am ales doua retete din care m-am inspirat: una internationala, iar alta a regretatului Radu Anton Roman.
Am folosit niste Muscat demidulce de Lechinta, dintr-o vie particulara. Ca o paranteza, soiurile albe, aromate, si cu un rest de zahar generos se preteaza cel mai bine pentru vin fiert. As evita folosirea vinului defect, oxidat, rasuflat pentru asta, pentru ca produsul finit va fi pe masura calitatii ingredietului principal. Am mai adaugat zahar brun, batoane de scortisoara, niste cuisoare si nucsoara, coaja de portocala si lamaie. Secretul, dupa cum am constatat, e sa-l tii pe foc impreuna cu ingredientele doar pana incepe sa dea primele semne de fierbere (pana incep sa se ridice primele bule mai viguros la suprafata). Apoi focul trebuie facut mic doar cat sa-l tina cald, si lasat sa „digere” condimentele pret de vreo 20 de minute. La sfarsit am adaugat 2 shot-uri bune de Cointreau (la 5 l de lichid). Rezultatul? O bautura fierbinte, aromata, dulce dar nu prea, cu alcool rezonabil, si mai ales fara amareala ce e atat de des intalnita la vinurile fierte de pe la chioscuri.
Potrivire culinara? prieteni si turta dulce!
o sa retin din sfaturi 😀
apropo am zarit ceva campanie, poate te intereseaza 🙂
http://craiova.blogalinitiative.ro/campanii/arta-gasirii-zilelor-vinului-in-romania-vinarte
Mihai, vad ca l-ai fiert si pe Isarescu! 🙂 De ciuda ca a crescut cursul la euro? Hahahaha! 🙂
Nah, sticla aia s-a nimerit acolo intamplator. Dar retin oricum sugestia 😉