Cadarca x 8
O Cadarca e o placere intotdeauna. Dar cum se numeste atunci cand ai in fata, nu una, nu doua, ci opt asemenea exemplare? Cadarco-logie? Cadarc-orgie? Orice nume ar purta, ma bucur ca am putut sa fiu de fata la prima (si singura, din cate stiu) verticala de Cadarca organizata pana acum in Romania. Si nici prin Ungaria ori prin alte parti n-au fost tare multe, asa ca unicitatea evenimentului e cu atat mai mare. Pentru ca nu stiu cine mai are nebunia (da, exact!) de a se apuca sa colectioneze un soi despre care se stiu putine, si se povestesc si mai putine.
opt exemplare de Cadarca
Ca si o gramada de alte lucruri din spatiul balcanic – est european, originea Cadarcai este indelung disputata. O scoala de opinie ar spune ca vine din pusta Ungariei, altii spun ca ar fi de undeva din Balcani, din actualul Muntenegru. Si in sfarsit, ceva cercetari mai recente ar arata ca s-ar trage din Tracia Orientala (partea europeana a Turciei de astazi) unde exista unul din stramosii Cadarcai. Despre care am mai scris aici.
Turcii ii spun Papaskarasi, bulgarii ii zic Gamza, ungurii Kadarka, noi Cadarca. Simplu, nu? Ei bine, acest soi, aparent simplu, are mult mai multe de oferit decat ne-a aratat pana acum. Dar ca sa aflam, trebuie sa facem o imersiune in trecut, adica o degustare pe verticala. Si ce sursa mai potrivita de a alege o Cadarca decat de la Minis de la Balla Geza (un adevarat guru al acestui soi), iar ca locatie –Crama Noastra, singurul magazin specializat in vinuri care are propria colectie de vintage-uri.
Vinul a fost actorul principal, asadar sar peste detalii de organizare, participanti, etc. Au fost puse spre degustare probe din 8 ani de productie, din care 2013-le este in mod curent pe piata. Celelalte vinuri au provenit din vinoteca privata a producatorului, care a primit la schimb sticlele echivalente pastrate de magazin. De aceea sticlele nu au etichete comerciale. De asemenea, anii lipsa din degustare sunt cei in care producatorul nu a dat recomandare de pastrare pentru vinul din anul respectiv, considerand ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor.
Fara multe alte comentarii, va transcriu aici notele mele de degustare:
–Cadarca 2013: culoare rubiniu-aprins, limpede, bordura violacee. Nas intens, cirese confiate, visine, iz dulce; atac amarui, aciditate inalta, corp subtire, final intepator, iodat, tanini fini dar intepatori;
–Cadarca 2012: rubiniu-inchis, cernelos; nas intens, iodat-amarui, cu cirese amare, mure, afinata; atac fructat, bogat, corp mediu, textura destul de fina, coacaze negre, afine; final cu cacao, cafea, tanini fini, rotunjiti;
–Cadarca 2009: rubiniu-deschis, usoare urme caramizii; nas mediu ce se dezvolta progresiv, arome tertiare bine conturate, feriga, frunze uscate, castane; corp mediu, textura fina, tanini integrati, aciditate ridicata, final cu cafea verde si sare de mare;
–Cadarca 2008: rubiniu, fara urme de imbatranire; nas discret, se deschide incet, arome cu iz dulceag, licoros, de visinata si cassis; corp suplu, aciditate medie, tanini bine integrati, arome coapte, prelungi, final cu fructe confiate;
–Cadarca 2006: rubiniu-inchis fara urme de imbatranire, stralucitor; nas intens, iod, coaja de nuca, mure; corp usor, fluid, tanini integrati, catifelat, impresie tinereasca, mineral pe final, ierburi aromate -cimbru, oregano;
–Cadarca 2003: rubiniu-inchis, nas de intensitate medie, visinata, gem de macese, scortisoara; corp mediu, tanini inca intepatori, catifelat, amplu, arome bine conturate, aciditate medie, final carnos;
–Cadarca 2000: rubiniu, fara urme de invechire dar cu usoare depuneri, nas discret, eluziv, cu arome tertiare bine conturate -ciuperci, branza maturata; corp soft, tanini complet integrati, matasos, final cu capuccino;
–Cadarca 1987: rubiniu-caramiziu, limpede, straveziu; nas cu gem de zmeura, visine confiate, frunza de muscata; corp subtire, aerian, moale, fara tanini si aciditate, alcool usor iesit pe final, arome licoroase.
Asta e. Ma feresc de topuri si note, dar va spun ce as alege:
–crowd pleaser: 2012. Bun pentru cam orice situatie cu lume multa si mancare, unde se impune un vin rosu. Cred ca va prinde loc pe masa de Craciun;
-de pastrat in vederea potentialului de evolutie: 2013 (vreo 6-8 ani) si …2009, inca vreo 3-4 ani.
-de savurat acum: 2006 si 2003. Foarte diferite ca si profil aromatic, insa doua exemplare perfect maturate si echilibrate, aflate in perioada de apogeu, o sursa inepuizabila de placere pentru un pasionat.
Pentru mine, vinul serii a fost Cadarca 2006. Cu care nu-mi fac iluzii ca ma voi mai intalni vreodata.
Balla Geza Cadarca 2006 Minis
Vinul din Cluj 
Pingback: Guess the wine | Vinul din Cluj
Pingback: La sfarsit de Sarbatori | Vinul din Cluj