La sfarsit de Sarbatori
Daca (Doamne-fereste, sa ne intelegem!) ar fi venit sfarsitul lumii candva intre Craciun si Revelion, cel mai probabil ca m-ar fi gasit cu masa pusa. Ceea ce probabil ca ar mai fi amanat numitul sfarsit cu vreo ora-daoua, dar nu garantez mai mult. Ideea e ca in perioada asta mi-am revazut vesela de atatea ori, incat aproape ca as fi in stare sa mananc o perioada din farfurii de plastic. Glumesc.
In schimb, de spalat paharele de vin nu ma plang, ca asa am mai reusit sa tin sirul sticlelor deschise si degustate, din care am selectat cateva sa vi le povestesc mai jos. Fara alte fasoane si introduceri, ca anul curge repede, si deja a trecut prima saptamana. Recapitularile, meditatiile, concluziile si angajamentele, cu alta ocazie. Asadar:
Balla Geza Cadarca Stonewine 2012
Dupa cum va amenintam intr-un articol de acum trei saptamani, adica de anul trecut, am deschis o sticla de Cadarca 2012 de Minis, de la Balla Geza. Si, as I was also saying, vinul asta e un instant crowd pleaser, merge cu de toate si pentru toti. Sa fie aromele bine coapte, gemoase, aproape lipicioase? Sa fie usurinta cu care se bea, datorita aciditatii medii si a taninilor discreti? Eu, ca sa-i caut nod in papura, l-am potrivit langa o piftie de curcan, frageda dar gelatinoasa, cu hrean din belsug. Si pana sa-i gasesc un defect, s-a terminat farfuria si paharul.
Sauvignon Blanc Jidvei Ana 2014
Alta masa, alt setup. Ramanem insa tot la curcan, dar schimbam registrul, si de data asta carnea nu mai tremura in aspic, ci e bine bronzata la cuptor. Si alaturata langa rissotto, cu garnitura de hrean. Si carnati prajiti, pentru decor. A stat bine (dar bine de tot) langa ea un vin alb, un Sauvignon Blanc 2014 de Jidvei, din gama Owner’s Choice. Are un asemenea aplomb, o asemenea aciditate acest vin, niste arome atat de vioaie si de zesty, incat nici nu mi-a mai trebuit hrean langa friptura (si zau, eu ma lipsesc greu de hrean). Deocamdata predomina citricele si socata, plus ceva ceai amarui de sunatoare, insa vinul asta merita incercat mai incolo, mai spre sfarsitul anului, cand probabil va fi mult mai rotund.
Pinot Noir alb Edoardo Miroglio
S-a nimerit si niste peste tip somon prin zona, o binevenita schimbare de la piftia si carnatii prajiti de mai sus. Inabusit la cuptor, cu sos de soia si legume taiate julienne si calite in unt. Desi aveam Chardonnay pe-acasa, l-am lasat pentru alta data si am incercat ceva mai neobisnuit, un Pinot Noir vinificat alb, un Blanc de Noir cum ar zice englezul. Impresiile „oficiale” au fost publicate aici, si as mai adauga ca sticla s-a golit ingrijorator de repede.
Cuvee Diorit de Minis si Purpuriu de Isarescu
The good, the bad, and the ugly, s-ar putea numi aceasta poza. The bad: fursecurile cu ciocolata, pentru ca dulciuri decadente. The ugly: purpuriul de la Isarescu, pentru ca n-a avut nimic frumos de aratat. The good: Cuvee Diorit 2012 de la Balla Geza, din Minis, un vin realmente subevaluat. Am baut Bordeaux-uri (generice, e adevarat), mai putin echilibrate, expresive si vivace decat acest cupaj de patru soiuri. Nu vi le spun, va las sa le descoperiti trecute pe contraeticheta sticlei.
Fie ca sa aveti paharele pline pana la urmatorul #fieca.
Vinul din Cluj 