Sambata trecuta s-a lasat iar cu o calatorie gastro-vinicola, de data asta explorand una din cele mai putin intelese si mai fascinante bucatarii de pe continentul vecin: cea mexicana. In ciuda vremii oarecum potrivnice de afara, s-a gasit un grup de compañeros (si compañeras), care s-au prezentat sambata dupamasa la Bruno Bar&Bistro Cluj.
A fost o degustare povestita pe larg, cu lungi paranteze si devieri, deoarece fiecare intrebare ori remarca naste o ocazie de discutie… Implicit, s-a lasat si cu mai putine poze din parte-mi, si imi fac mea culpa ca nu am documentat vizual suficient preparatele foarte interesante.
Si vorbind de preparate, Mexicul este o sursa inepuizabila de inspiratie pentru marile bucatarii traditionale ale lumii, si in acelasi timp pentru cea contemporata, fusion. Este locul unde s-au intalnit pentru prima data, in aceeasi oala metaforica, ingrediente si tehnici culinare din Lumea Veche, cu varietatea incredibila de legume si arome pe care le ofera teritoriul Mexicului de azi.
Sa nu uitam ca multe din aromele si texturile pe care azi le consideram adanc inradacinate in traditiile noastre culinare, vin de fapt din America Centrala: porumbul, dovlecii, fasolea, ardeii, tomatele, cacaoa, si lista e mult mai lunga. Cum ne-am putea imagina bucataria italiana fara pomodori, ori cea maghiara fara paprika? Iar ciocolata este pentru multi un ingredient esential al vietii, inaintea painii… Insasi cuvintele „ciocolata” si „tomate”, imprumutate in multe limbi, vin din vechea limba azteca, vorbita inainte de conquista spaniola.
Vorbind de spanioli, ei au adus pe teritoriul Mexicului un mix de ingrediente si tehnici, specifice bucatariei simple si populare: doar cei mai multi dintre ei erau marinari, soldati ori mici fermieri. De aceea, in bucataria mexicana de azi regasim mult mai multe elemente legate de conservarea si prepararea carnii (sarare, marinare, afumare) si a branzeturilor, preluate de la europeni, decat elemente din bucataria elevata, a celor avuti.
Fara sa prelungesc prea mult introducerea (veniti sambata la degustari sa ma ascultati 🙂 ! ), mai mentionez ca Mexicul este departe de a avea o traditie culinara unitara, fiind o multime de specificitati regionale, lucru firesc intr-o tara care se intinde din jungla in desert, din munti inzapeziti pana la malul celor doua oceane…
Asadar, cinci au fost preparatele mexicane: supa, tortilla cu cascaval, quesadilla de pui, taco de vita, chili con carne, churros. Fiind mai multe feluri cu carne, si pregatite in moduri mai familiare noua decat sushi, am putut oferi o aliniere foarte diversa de vinuri:
– Robert Mondavi Woodbridge 2011 – Chardonnay (USA)
– Cono Sur Reserva 2012- Carmenere (Chile)
– Eclipse Selection 2011 -Crama Basilescu – Feteasca Neagra (Romania)
– Trapiche Oak Cask 2011 – Malbec (Argentina)
– Pedro Ximenes- Sherry (Spania).
Am selectat vinuri din „vecini”, ca sa zic asa, adica din USA si America de Sud (Chile, Argentina), din tara cu care mexicanii au puternice afinitati culturale (Spania), pus o Feteasca Neagra de la noi, pentru comparatie. Fara a intra in descrieri detaliate, vinul preferat al serii a fost Malbec-ul 2011 Trapiche Oak Cask, pe care, fara retineri, l-as fi putut servi la toate preparatele cu carne.
Sambata viitoare, probabil in aceleasi conditii meteo, ne vom intalni cu preparate ale bucatariei indiene.